Tartrul si detartrajul

Tartrul se formeaza prin mineralizarea in timp a placii bacteriene impreuna cu sarurile de calciu din saliva. Acesta adera de suprafata dintilor dar si pe alte zone dure si anume: obturatii (plombe), punti dentare, proteze, implante sau aparate ortodontice (fixe sau mobile) si poate fi un factor favorizant al aparitiei bolii parodontale.
Exista doua tipuri de tartru: supra si subgingival.Tartrul supragingival are o culoare alb-galbui cu consistenta redusa la inceput dar poate ajunge la un maroniu negru daca se impregneaza cu coloranti alimentari sau nicotina la fumatori; mineralizarea acestuia se face datorita prezentei salivei.Tartrul subgingival este de culoare inchisa si de duritate mai mare si mineralizarea lui se face datorita prezentei sangelui.
Ritmul de formare a tartrului poate varia in functie de natura alimentelor, a fluxului de saliva iar indepartarea lui poate varia in functie de fixarea si aderenta lui la suprafata dentara. Unele persoane prezinta o predispozitie individuala, avand depozite reduse, moderate sau mari de tartru.

Indepartarea tartrului se face printr-o metoda terapeutica numita detartraj. Acesta se poate realiza:
- cu instrumentar actionat manual
- cu ultrasunete
- cu aer comprimat (sonic).
Detartrajul manual si cel cu ultrasunete indeparteaza tartrul supragingival, pe cand cel subgingival este indepartat cu instrumente si chiurete de detartraj speciale si doar in parte, cu ultrasunete.
Cel mai des intalnit este detartrajul cu ultrasunete care are o actiune netraumatizanta pe dinti si gingii, e bine suportat si nedureros la persoanele adulte, echilibrate neuropshihic si care nu au dinti sensibili (hipersensibilitate dentinara) iar apa pulverizata de aparatul de detartraj elibereaza o presiune locala realizand curatarea zonei dar si indepartarea tartrului dislocat. Nu se recomanda efectuarea detartrajului ultrasonic la persoanele care au reflex accentuat de voma, probleme respiratorii (astm, emfizem pulmonar, fibroza chistica), pacienti cu pacemaker, copii sau dinti cu suprafata radiculara expusa.
Detartrajul sonic este asemanator celui cu ultrasunete doar ca in acest caz este antrenat un jet puternic de aer. Cu toate acestea, el prezinta o eficienta mai redusa.

Se recomanda efectuarea unui detartraj o data la sase luni, iar la pacientii cu lucrari fixe si implante odata la patru luni.Este foarte important ca rezultatul detartrajului sa fie o suprafata perfect neteda, chiar lustruita, pe care depunerea placii bacteriene si a tartrului sa nu fie favorizata. Acest rezultat se obtine, pe langa periajul profesional cu paste abrazive speciale, gume de lustruit si prin folosirea unui jet de apa si bicarbonat de sodiu (prophy-jet), bine tolerat si fara dureri care elimina si ultimele resturi de tartru, intarziind viitoarele depuneri. Printr-o tehnica de periaj corecta, prin folosirea apei de gura si a atei dentare nu doar ca se previne aparitia cariei dentare si a parodontopatiei, dar se si ingreuneaza aparitia placii bacteriene si implicit a tartrului dentar.Nu amanati detartrajul pe motiv ca tartrul "solidarizeaza" dintii. Daca dintii sunt mobili, tartrul impreuna cu microbii din el au determinat acest lucru iar prin amanare, boala evolueaza si medicul nu poate trece la urmatoarele etape ale tratamentului paradontal.

Retractia gingivala: simptom al parodontozei

In majoritatea reclamelor sau revistelor cu teme de sanatate se intalneste termenul “retractie gingivala” , insa informarea populatiei este destul de redusa in ceea ce priveste aceasta patologie.
Retractia gingivala reprezinta o manifestare specifica parodontozei, afectiune care, netratata, poate duce la pierderea dintilor. Trei din patru adulti sufera de un anumit grad de retractie gingivala, iar in majoritatea cazurilor nu provoaca durere si nu este luata in considerare.
Retragerea tesutului gingival incepe de obicei la varste cuprinse intre 35-40 de ani, iar majoritatea adultilor atribuie sensibilitatea si celelalte schimbari de la nivelul dintilor inaintarii in varsta si nu se prezinta la un consult de specialitate. Fara un tratament corespunzator, gingiile se retrag atat de mult incat radacinile dintelui raman expuse, iar dintii devin mobili.


Ce provoaca retractia gingivala?

Exista un numar de factori care contribuie la aparitia acestei afectiuni, dintre care:
• parodontoza;
• depuneri de tartru;
• factori ereditari;
• schimbari hormonale;
• stresul;
• fumatul;
• dieta deficitara;
• anumite afectiuni si/sau medicamente;
• obiceiuri care pot provoca ranirea gingiilor sau periajul agresiv;
• varsta inaintata.

Formarea placii la nivelul liniei gingiei si o igiena orala necorespunzatoare, sunt factori care favorizeaza aparitia retractiei gingivale. Bacteriile din placa elibereaza substante toxice care pot distruge tesutul gingival.

Pozitia incorecta a dintilor favorizeaza, de asemenea, aparitia acestei afectiuni. "Daca exista un contact anormal intre dinti, acesta va cauza retractia gingivala si chiar pot aparea probleme cu structura dintelui. Ideal ar fi ca acesti dinti sa ocluda (sa calce) normal. Asta se poate realiza prin mici slefuiri selective ale celor doi dinti (in locurile unde acestia au contact prematur) sau, daca exista o incongruenta (inghesuire) accentuata, prin aparat ortodontic," ne spune dr. Cosmin Ulman, medic stomatolog.

Obiceiuri precum scrasnitul sau inclestarea dintilor pot, de asemenea, sa provoace retragerea gingiilor.


Simptome
• gingiile se inflameaza si devin sensibile;
• sangerari gingivale frecvente in timpul periajului;
• gingiile se departeaza de dinte;
• halitoza (respiratie urat mirositoare);
• dintii devin mobili si se poate ajunge chiar la pierderea acestora;
• apare o sensibilitate la dulce, sarat, fierbinte sau rece;
• afectarea ocluziei (muscaturii).


Tratament

Tratamentul se face in functie de cauzele afectiunii si de starea de sanatate a gingiilor si dintilor. Indepartarea tartrului este primul pas in tratarea afectiunii. "Ca prima urgenta e nevoie de un detartraj. Tartrul acopera gingia, aceasta nu poate "respira", se retrage si in timp antreneaza si o topire a osului pe care ea se sprijina. Dupa detartraj se va putea vedea situatia exacta," explica dr. Ulman.

In cazul retractiei gingivale, dintii devin sensibili. Din acest motiv, stomatologul iti poate recomanda un agent pentru desensibilizarea dintilor. Majoritatea acestor agenti sunt sub forma de solutie si se aplica in zona sensibila cu ajutorul unui betisor de ureche. Poti folosi si paste de dinti care ajuta la ameliorarea durerilor provocate de sensibilitatea dentara.

Suplimentele alimentare, care contin calciu, magneziu, fosfor, vitamina B si vitamina C, sunt deseori prescrise in astfel de cazuri pentru regenerarea tesutului gingival.


Prevenire

In majoritatea cazurilor, retractia gingivala poate fi prevenita printr-o igiena orala corespunzatoare si controale regulate la medicul dentist. Asociatia Dentara Americana recomanda renuntarea la fumat si la purtarea piercing-urilor, ambele afectand sanatatea gingiilor.

De asemenea, periajul efectuat corect joaca un rol important in prevenire. Din acest motiv, specialistii recomanda alegerea unei periute cu peri moi, limitarea timpului acordat periajului, astfel incat sa nu depaseasca 3 minute si evitarea folosirii unei ape de gura cu efecte astringente.

FLUORIZAREA DINTILOR

Fluorul este un element chimic, un halogen, avand starea de agregare gazoasa, iar in natura se gaseste sub forma de compusi (saruri), fluoruri organice si anorganice. Fluorura de calciu se gaseste in stare naturala in concentratie scazuta in apa de baut si in cantitati mici si in ceai. Apa oceanului contine 1,3 ppm (parti per milion). Acidul fluorhidric este folosit in aplicatii industriale, iar hexafluorura de sodiu este folosita in separarea izotopilor de uraniu. Combinatiile fluorului cu sodiu, calciu, care sunt utile in dezvoltarea dentara, precum si in igiena orala, se gasesc in apa de baut, pasta de dinti, apa de gura. Studiile au aratat ca ionul de fluor are rolul de a apara smaltul impotriva cariilor dentare. Fluorizarea apei este asociata cu scaderea numarului de carii atat la copii, cat si la adulti, chiar daca exista critici care nu recomanda fluorizarea apei. De ce? Pentru ca ionul de fluor (la care ne vom referi in continuare, ca si fluorul), in cantitati excesive este toxic. Cand poate aparea toxicitatea? Cand doza totala de fluor ingerata este de peste 0,1 mg/kg corp. Aceasta doza de 2 mg ingerata de un copil de 20 kg poate fi toxica, in conditiile in care acest copil beneficiaza de aportul de apa fluorizata, de un tratament sistemic cu pastile de fluor, utilizeaza si apa de gura, si pasta de dinti cu fluor, din care ingereaza accidental, consuma alimente cu supliment de fluor concomitent, ceea ce este foarte rar intalnit. In cazul ingestiilor accidentale de fluor, se recomanda administrarea laptelui si a carbonatului de calciu pentru absorbtia intestinala mai lenta a fluorului.
Smaltul contine hidroxiapatita de calciu, iar in urma administrarii de fluor, acest ion inlocuieste ionul de hidroxid, rezultand fluorapatita de calciu, o structura mult mai rezistenta si mai stabila la atacul acizilor din cavitatea bucala. Exista anumiti specialisti care considera ca administrarea compusilor cu fluor determina scaderea imunitatii organismului, favorizand instalarea bolilor autoimune, a bolilor tiroidiene, a sindromului Down, a fracturilor osoase si chiar a cancerului. Cu toate acestea, exista agentii si organizatii profesionale care combat aceste afirmatii pe baze stiintifice si recunosc efectul benefic al fluorizarii in combaterea cariilor.
Ce trebuie sa stim:
• Tratamentul cu combinatiile fluorului consta in aplicatii locale (pe dinti) sau in administrarea de pastile sau picaturi pe cale generala.
• Cel mai adesea, fluorul se aplica folosind paste de dinti, geluri, lacuri, apa de gura. Gelurile si lacurile sunt indicate pacientilor cu risc crescut de carii, purtatorilor de aparate ortodontice, celor care fac radioterapie pentru cancerul localizat la cap sau gat, persoanelor cu flux salivar scazut.
Excesul
Fluoroza dentara apare ca urmare a administrarii in exces a fluorului. Dozarea in exces se refera la cantitati mai mari de 0,7-1,2 ppm. In acest caz se distruge structura smaltului, dintii devin galbeni, cu pete albe, uneori cu minigeode pe suprafata smaltului. Aceste efecte apar cand excesul s-a produs in perioada de formare a dintilor, intre 6 luni si 5 ani, cand vorbim de dentitia definitiva. Nu este exclus sa fie afectati si dintii de lapte, acestia formandu-se incepand cu perioada intrauterina. Majoritatea specialistilor recomanda administrarea pastilelor de fluor in functie de greutatea de referinta, in acest mod :
•


1. copii intre 0 si 6 luni, de circa 7 kg, cate 0,01 mg/ zi
• 2. copii intre 7 si 12 luni, de circa 9 kg, cate 0,5 mg/zi
• 3. copii intre 1 si 3 ani , de circa 13 kg, cate 0,7 mg/zi
• 4. copii intre 4 si 8 ani , de circa 22 kg, cate 1 mg/zi
• 5. copii intre 9 si 13 ani , de circa 40 kg, cate 2 mg/zi
• 6. restul cate 3 si 4 mg/zi.
Tratamentul fluorozei se face de medicul dentist, folosind metode de cosmetizare care pornesc de la albirea dentara, pentru cazurile mai usoare, si ajung la prepararea unor coroane fizionomice in cazurile grave. Aceste tratamente sunt destul de costisitoare, de aceea este bine sa prevenim fluoroza dentara, dar sa avem in vedere ca administrarea fluorului in dozele recomandate poate fi benefica in prevenirea cariilor atat la copii, cat si la adulti.

CARIILE.
• Fluorul initiaza remineralizarea dintilor si se absoarbe pe suprafata smaltului acolo unde acesta e demineralizat. Prezenta fluorului pe suprafata dintelui atrage ionii de calciu, rezultand formarea unei matrici mai solide.
• Fluorul poate creste rezistenta dintilor la carii, prin fluorapatita de calciu care este mai rezistenta la atacul acid.
• Fluorul inhiba capacitatea bacteriilor de a forma acizi. Bacteriile vor consuma mai putin zahar, din cauza prezentei fluorului, rezultand mai putini acizi care vor produce demineralizarea smaltului.

INDICATII TERAPEUTICE. Inainte de administrarea fluorului este bine sa consultati dentistul. Acesta poate sa va recomande tratamentul in unul dintre cazurile:
• Pete albe pe dinti
• Risc crescut de carii
• Tratamente cu aparate ortodontice
• Sensibilitate dentara crescuta
• Protejarea radacinilor dentare descoperite
• Pacienti cu radioterapie si flux salivar scazut n Pacientii institutionalizati

Unde gasim fluorul:
• PASTA DE DINTI contine: 0,1% (1.000 ppm ) fluor sub forma de monofluorfosfat (MFP). 100 g pasta de dinti contin 0,76 MFP, adica 0,1 g fluor.
Pastele de dinti care contin 1,1 % fluor trebuie folosite doar o data pe zi si au rol in preventia cariilor.
• APA DE GURA contine fluorura de sodiu, iar cele de folosinta zilnica contin 0,05% (225 ppm) NaF.
• GELURI: sunt aplicate in gutiere care se mentin 4 minute pe dinti, in muscatura, iar apoi 30 minute cel putin nu se ingereaza lichide sau alte mancaruri.
• LACURI: se aplica mai usor, fara necesitatea existentei gutierelor, in cantitati mai mici.