RADIOGRAFIILE DENTARE

Radiografiile dentare reprezinta un instrument nelipsit in practica dentara. Acestea pot evidentia carii, structuri dentare ascunse si pierderi din masa osoasa, care nu s-ar putea observa la un examen vizual. Aceasta tehnologie foloseste proprietatile razelor X, care penetreaza obiectele solide, fiind absorbite mai mult sau mai putin. Din acest motiv structurile dense sunt redate cu alb, tesuturile moi cu nuante de gri, iar cavitatile cu negru, radiografiile aratand ca negativele unor fotografii.

Radiografiile dentare sunt impartite in doua categorii - intraorale si extraorale, in functie de pozitionarea filmului - in interiorul sau exteriorul gurii.

Radiografiile intraorale sunt cele mai obisnuite si redau o imagine detaliata, punand in evidenta cariile, radacinile dintilor, starea osului alveolar si a dezvoltarii dintilor.

- Radiografie cu film muscat (Bitewing) - Pun in evidenta coroanele dintilor, aratand in acelasi timp dintele de sus si cel corespunzator de jos. Aceste radiografii sunt folosite pentru urmarirea muscaturii, a cariilor dintre dinti si a pierderilor de masa osoasa.

- Radiografie retroalveolara periapicala - Aceasta radiografie evidentiaza dintele in intregime, de la coroana pana la radacina si osulin care aceasta este ancorata. Cu aceasta radiografie medicul poate observa problemele de sub linia gingiei, precum dintii impactati, abcesele, chisturile si schimbarile osoase.

- Status Dentar - Suma radiografiilor cu film muscat si periapicale ale fiecarui dinte. Aceste radiografii se folosesc pentru o examinare periodica.

- Radiografie ocluzala (maxilara si mandibulara) - Evidentiaza arcada dentara superioara (cerul gurii) sau cea inferioara (mandibula) . Este utilizata pentru a vedea dintii care inca nu au erupt, fracturi de maxilar, chisturi, abcese si obiecte straine.

- Radiografii digitale - Tehnologia digitala permite o cantitate mai mica de iradiere, procesul fiind desfasurat cu ajutorul unui computer. Un avantaj al radiografiilor digitale este faptul ca acestea pot fi comparate computerizat, pentru a scoate in evidenta diferentele invizibile pentru ochiul liber.

Radiografii extraorale implica pozitionarea filmului in exteriorul gurii si evidentiaza dintii, dar mai ales craniul. Se folosesc pentru examinarea dezvoltarii dintilor si a maxilarului, fiind mai putin detaliate decat cele intraorale.

- Radiografie panoramica (Ortopantomografie) - Un mecanism se roteste in jurul capului, aratand toti dintii si maxilarul pe un singur film. Pacientul trebuie sa stea absolut nemiscat. Se utilizeaza in tratamentul dintilor impactati, implanturi dentare, anormalitati osoase, tumori, fracturi, infectii, etc.

- Proiectii cefalometrice (Teleradiografii de fata si profil) - Radiografia evidentiaza intregul craniu si este folosita pentru a examina dintii in legatura cu maxilarul si profilul pacientului.

- Salivografie (Sialografie) - Examinarea glandelor salivare, cu ajutorul substantelor de contrast. Permite diagnosticul glandelor salivare - blocaje, boala Sjogren, etc.

Utilizarea radiografiilor

Vizualizand radiografiile unui pacient, medicul stomatolog poate observa:
- zone cariate invizibile cu ochiul liber, cum ar fi spatiile interdentare;
- carii dezvoltate dedesubtul obturatiilor;
- fisuri ale obturatiilor;
- pierderi din masa osoasa, asociate cu bolile parodontale;
- diverse probleme in canalul radicular;
- pregatirea si fixarea implanturilor, aparatelor ortodontice si protezelor;
- chisturi, cancer si alte schimbari asociate cu bolile sistemice;
- evolutia danturii la copii;

Riscuri

Toate tipurile de radiatii pot produce leziuni celulare, mai ales in cantitati mari. Insa radiatiile din timpul radiografiilor dentare sunt atat de mici, incat riscul problemelor este foarte mic. Totusi este bine ca femeile insarcinate sa evite aceasta procedura, mai ales in primele trei luni de sarcina. Fiecare cabinet de radiologie protejeaza pacientii cu ajutorul unei veste din plumb.

SANGERAREA GINGIVALA

Gingiile sunt tesut spongios de culoare roz si reprezinta structuri esentiale pentru mentinerea si protejarea dintilor. Gingiile adera la dinti pentru a preveni patrunderea sau raspandirea infectiilor la radacina dintelui sau la osul maxilarului. Datorita varstei sau bolilor, gingiile se slabesc si se retrag, fapt ce duce la caderea dintilor. Sangerarea gingiilor se datoreaza mai ales traumelor, infectiilor si inflamatiilor. Gingiile care prezinta o dunga rosiatica la baza dintilor sunt un semn de gingivita. Atentia trebuie indreptata mai ale spre sangerarile prelungite care, in afara de discomfort, pot indica boli precum leucemie, boli de sange, etc.

Sangerarile gingivale apar mai des la adulti, decat la copii, de vreme ce la copii este produsa cel mai ales de traumatismele cauzate de periajul incorect. In cazul adultilor sau a persoanelor in varsta, sangerarile gingivale sunt semnul unei afectiuni. Incidenta cea mai mare se regaseste la femei, iar cel mai des intalnita este sangerarea marginala, deoarece sangele provine de la baza dintilor.

CAUZE

Majoritatea persoanelor prezinta la un moment dat in viata sangerari sau un tip de boli gingivale. Acest fapt se datoreaza in mare parte stilului de viata modern, cu consum mare de alimente fast food si multe dulciuri. Zaharurile incurajeaza formarea placii bacteriene. Acizii produsi de bacterii si toxinele erodeaza si inflameaza gingiile. Acestea se inrosesc si au tendinta de a sangera.

Cauzele comune ale sangerarii gingivale includ:
- Boli gingivale - Acestea sunt cea mai intalnita cauza pentru sangerarile gingivale. In faza initiala - gingivita - gingiile sunt inflamate si sensibile, apoi sangereaza la masticatie sau la periaj. Daca afectiunea nu este tratata, aceasta evolueaza spre paradontoza si pierderea dintilor.

- Traumatisme datorate periajului incorect - Periajul cu pasta de dinti este un act in sine abraziv, iar periajul viguros mai degraba traumatizeaza dintii, decat este benefic. Totusi, daca gingiile sunt sanatoase, sunt mai putine sanse ca acestea sa sangereze.

- Fumat sau mestecatul tutunului - Fumatorii prezinta mai multe acumulari de tartru pe dinti, fapt ce irita gingiile.

- Cauze hormonale - Ocazional, sarcina si schimbarile hormonale pot cauza sangerarea gingivala. Aceasta inceteaza odata cu normalizarea nivelului hormonal.

- Deficienta de vitamina K - Vitamina K este un factor important in coagularea sangelui, iar o carenta de vitamina K (sau vitamina C) duce la sangerarea gingiilor.

- Leucemie - Aceasta boala reprezinta cancerul maduvei osoase si a celulelor albe, fiind caracterizata, printre altele, de sangerarea gingiilor.

- Diverse boli - Afectiuni ale ficatului si rinichilor, boli arteriale sau capilare, diabet, boli de inima, boli ale sangelui, deficiente ale factorilor de coagulare, hemofilie, purpura trombopenica. Afectiuni autoimune - artrita reumatoida, lupus, tiroidita autoimuna, etc.

- Traumatisme cauzate de alimente fierbinti sau substante chimice - Un exemplu al acestui caz sunt pacientii care aplica medicatia la baza dintelui dureros. Acest lucru duce invariabil la arsuri.

- Proteza necorespunzatoare

- Medicamente - Utilizarea continua a unor medicamente ce subtiaza sangele, precum aspirina si diverse analgezice, tratamente precum chemoterapia, radioterapia, anticonceptionalele si antidepresivele.

SIMPTOME

Gingiile sunt alcatuite din tesut fibros ferm atasat de osul maxilarului. Gingiile sanatoase au aproximativ 1mm grosime si sunt bine vascularizate. Primul semn al unei boli gingivale este inrosirea si umflarea, precum si sangerarea la periaj. Netratate, bolile gingivale pot duce la pierderea dintilor si la abcese gingivale.

Alte simptome includ:
- sangerare la cea mai mica atingere;
- gingii rosii, umflate, dureroase;
- prezenta sangelui sau a gustului de sange in gura;
- cateodata, datorita sangerarii, pote aparea si puroi;
- respiratie urat mirositoare;
- dinti sensibili;
- dinti care se misca;
- dificultate si discomfort la mestecare;
COMPLICATII

Incercati sa rezolvati problema in faza incipienta, deoarece pot aparea complicatii precum sangerare permanenta, umflarea gingiilor, durere, boli parodontale, boli ale osului maxilarului sau pierderea dintilor.
DIAGNOSTICUL sangerarii gingivale persistente consta in:
- examinarea orala a dintilor si gingiilor;
- radiografii ale maxilarului si danturii;
- analize specifice de sange - colesterol, celule dendritice, rata sedimentarii eritrocitelor, concentratia de hemoglobine, calciu, uree, creatina, factor de coagulare, timpul de coagulare;

TRATAMENT

- Evitati tutunul, deoarece poate agrava sangerarea.
- Controlati sangerarea aplicand presiune direct pe gingii, cu o discheta de vata imbibata in apa foarte rece.
- Daca aveti o carenta vitaminica, urmati tratamentul indicat.
- Evitati aspirina, in afara cazului in care este recomandata de catre medic.
- Daca efectele secundare ale medicamentelor sunt de iritatie, cereti o recomandare de la medic pentru alt medicament. Nu schimbati niciodata medicatia fara a consulta medicul.
- Folositi un dispozitiv de irigare orala, pe viteza cea mai mica, pentru a masa gingiile.
- Daca proteza nu se fixeaza bine in gura si produce pete rosii pe gingii, consultati medicul.
- Evitati apele de gura cu alcool, deoarece agraveaza problema.
- Clatiti gura cu apa cu sare sau cu apa oxigenata.
- Consultati medicul imediat daca sangerarea devine cronica, daca gingiile continua sa sangereze si dupa tratament, sau daca apar si alte simptome inexplicabile.

PREVENTIE

Pe langa urmarea unei igiene orale corespunzatoare, pentru a preveni problemele gingivale este importanta reducere acantitatii de zahar ingerata. Reduceti dulciurile, ciocolata, bauturileacidulate si nu mai adaugati zahar la ceau sau cafea. Incercati sa evitati gustarile dintre mese, deoarece contribuie la acumulare aplacii bacteriene pe suprafata dintilor.

Reduceti sau eliminati complet tigarile. Pe langa dinti patati, fumatorii sunt mai predispusi la formarea placii bacteriene si la bolile gingivale. Fumatul reduce cantitatea de oxigen din sange, ceea ce incetineste vindecarea gingiilor.

Proteza nepotrivita poate leza gingiile, iar aceste leziuni se pot infecta. Daca proteza nu se potriveste bine in gura, consultati medicul.

Vizitele regulate la medicul stomatolog sunt foarte importante - acesta urmareste evolutia cavitatii bucale, descoperind din timp eventualele afectiuni, indeparteaza tartrul si acorda sfaturi privind igiena dentara corecta.

- Efectuati periajul dentar cel putin de doua ori pe zi, dimineata si seara.
- Durata unui periaj trebuie sa fie de minim 3 minute.
- Folositi o pasta de dinti cu fluor.
- Folositi o perie mai mica, pentru a ajunge si in locurile greu accesibile.
- Folositi ata dentara cel putin o data pe zi.
- Evitati periajul dentar rapid sau cu periute cu peri tari - puteti leza gingiile.

Principiile alegerii unei paste de dinti

Pasta de dinti are rolul de a lustrui dintii, de a indeparta bacteriile ce determina formarea placii de tartru si respiratia urat mirositoare (halena) .
Pe masura ce bacteriile rezultate din particulele de mancare intalnesc placa dentara, acestea produc acizi ce ataca dintii si duc la aparitia cariilor sau a bolilor parodontale. Ingredientele din pasta de dinti ajuta la indepartarea acestor bacerii si lupta impotriva multor probleme dentare. Tipuri de pasta de dinti
Exista foarte multe tipuri de pasta de dinti in comert insa fiecare dintre acestea satisface anumite nevoi si cerinte:

Pasta de dinti pentru albire
** Pasta de dinti cu efect de albire nu albeste de fapt dintii, ci datorita substantelor abrazive si chimicalelor continute indeparteaza petele de pe dinti.
De asemenea ea contribuie la mentinerea culorii naturale a dintilor (nu se pot obtine efecte dincolo de nuanta originala a dintilor) sau a albului obtinut in urma unor metode avansate de albire (cabinetele stomatologice) .
Agentiii abrazivi continuti de pasta de dinti pot insa determina iritarea gingiilor sau o sensibilitate dentara crescuta (in special in cazul unui periaj agresiv) .

Pasta de dinti ce controleaza depunerile de tartru
** Aceasta pasta de dinti nu indeparteaza tartrul, ci doar previne acumularea acestuia in urma unui detartraj, efectuat de catre medicul dentist.
Ingredientele sale nu permite acumularea de piatra la nivelul gingiei, in jurul dintilor, impiedicand astfel formarea placii bacteriene. Un element cheie este xilitol, un zahar natural care lupta impotriva aparitia cariilor, impiedicand dezvoltarea bacteriilor; are si efect terapeutic vindecand si prevenind gingivita.
Utilizarea frecventa si prelungita poate determina sensibilitate dentara pentru unele persoane.

Pasta de dinti pentru dinti sensibili
** Pasta de dinti pentru dinti sensibili creeaza o bariera ce blocheaza factori posibili iritanti sa ajunga la nervii dintilor.
Sensibilitatea dentara se datoreaza in principal subtierii stratului de smalt si slabirii dintelui, prin expunerea radacinilor datorita retractiei gingivale.
Ingredientele protejeaza microtubulii dentinei ce sunt conectati cu nervii. Agentii alcalini din compozitie (bicarbonatul de sodiu, Co-Q10, aloe vera) reduc inflamatiile si calmeaza gingiile iritate. Pasta de dinti trebuie sa contina cat mai putini agenti abrazivi. Efectul de ameliorare a sensibilitatii dentare in timpul periajului este observabil dupa 4-6 saptamani.

Pasta de dinti cu fluor (de fapt preparate fluoride)
** Rolul sau este de a intari smaltul dintilor si de a-i remineraliza in urma uzurii si efectelor acizilor din alimente.
Pasta de dinti cu fluor este considerat un ajutor de incredere in ceea ce priveste prevenirea cariilor, in special pentru copii (cantitati reduse) si seniori.
Preparatele fluoride sunt importante pentru sanatatea dentara conform studiilor specialistilor, desi este un subiect destul de controversat in in cadrul igienei orale.

Pasta de dinti pentru sanatatea gingiilor
** Placa bacteriana si tartrul conduc adesea la boli parodontale. Desi acest tip de pasta de dinti nu poate trata bolile deja instalate, acesta poate controla acumularea de placa bacteriana sau preveni formarea acesteia.

Pasta de dinti pentru fumatori
** Aceasta contine mai multi agenti abrazivi, ce ajuta la indepartarea petelor de pe dinti, cauzate de formarea depozitelor de nicotina.
Insa medicii dentisti nu recomanda in general, utilizarea acestora deoarece poate provoca daune la nivelul smaltului si a tesutului gingival.

Pasta de dinti pentru respiratie proaspata
** Precum apa de gura, pasta de dinti pentru respiratie proaspata este conceputa pentru a masca respiratia urat mirositoare, dar nu trateaza halena.

Pasta de dinti naturala
** Pentru cei care se simt inconfortabil sa isi perieze dintii cu chimicale, pastele de dinti naturale sunt o alternativa perfecta. Acestea contin doar ingrediente naturale insa pot varia ca si rezultate. Unele pot sa nu contina preparate fluoride. Ingredientul miraculos al unei paste de dinti naturale este un sediment moale format din fibrele naturale ale unui copac indian (“ peelu”), ce indeparteaza delicat petele de pe dinti fara a vatama smaltul dintilor.

Pasta de dinti pentru copii
** Acest tip de pasta de dinti este special conceputa sa intruneasca cerintele speciale pentru dezvoltarea dentara a unui copil.
Fiind in formare, dintii lor trebuie protejati mai riguros, fiind susceptibili la carii. Adesea, acestea contin fluor.
Trebuie supravegheati in timpul periajului pentru a evita inghitirea pastei de dinti si folosirea excesiva a acesteia (ce pot determina aparitia fluorozei) .
Pasta de dinti pentru copii trebuie sa aiba o concentratie redusa de fluor (sub 1000ppmF), sa aiba un gust placut, un aspect placut si haios si sa nu contina zahar.

Pasta de dinti cu bicarbonat de sodiu
**Bicarbonatul de sodiu a reprezentat multa vreme o metoda traditionala de a curata dintii, desi nu are si efect terapeutic cum se mentioneaza in cazul fluorului. Acesta creeaza un mediu alcalin, impiedicand acizii sa atace suprafata dintilor.
Unele persoane prefera acest tip de pasta de dintii datorita efectului racoritor pe care il produce dupa periaj. Utilizarea frecventa si indelungata insa poate cauza iritarea gingiei, datorita efectului abraziv al bicarbonatCum functioneaza pasta de dinti?
Majoritatea persoanelor cunosc principiul sanatos al periatului pe dinti, care intareste dintii si previne aparitia anumitor afectiuni, insa cei mai multi nu cunosc mecanismul dupa care functioneaza o pasta de dinti, si cum actioneaza fiecare ingredient din compozitia sa. Acest lucru ar putea fi util in alegerea unei peaste de dinti mult mai eficienta pentru fiecare persoana in parte:

- actiunea abraziva
Agentul abraziv din pasta de dinti indeparteaza fizic particulele solide din diferite zone ale cavitatii bucale prin actiunea sa abraziva. De asemenea ajuta la indepartarea petelor si lustruieste suprafata dintilor;

-actiune antiseptica
Pasta de dinti contine agenti antimicrobieni care inhiba dezvoltarea bacteriilor in cavitatea bucala si este extrem de utila in prevenirea gingivitei.

-actiunea fluorului
Preparatele de fluor din pasta de dinti au un rol important: intareste dintii, imbunatateste culoarea si aspectul dintilor, previne formarea cariilor. ului de sodiu (mai slab decat al pastei de dinti) .
De retinut!
* Nu inghititi pasta de dinti deoarece poate cauza intoxicatie cu fluor. (in special copiii) !
* Nu utilizati pasta de dinti pentru rani deschise sau cosuri (desi pare sa aiba un efect benefic, pasta de dinti arde tesutul inconjurator si poate provoca arsuri sau iritatii) .
* Periajul trebuie sa dureze intre 2-3 minute (un periaj agresiv va vatama smaltul) .
* Consultati medicul dentist sau asistentul de igiena orala pentru a va recomanda un tip de pasta de dinti corespunzatoare cerintelor/problemelor dvs.
* Daca remarcati o sensibilitate dentara crescuta evitati pastele de dinti cu efect de albire.
* Daca o pasta de dinti nu isi dovedeste eficienta, nu dati vina pe pasta de dinti. Asigurati-va ca aceasta corespunde nevoilor dvs si apoi ca utilizati o tehnica corecta de periaj.
* Preferinta personala este importanta: alegeti pasta de dinti si in functie de preferintele dvs privind gustul si senzatia oferite de produs.

Consecintele muscarii buzelor si a obrajilor

Problemele cavitatii orale nu sunt un fapt neobisnuit.
Oricine se confrunta cu ele din cand in cand. Astfel de probleme pot implica gingiile, limba, buzele, fata interna a obrajilor, palatul si planseul cavitatii, regiunea orofaringiana sau dintii.
Deoarece in zona buzelor nu sunt glande sebacee, ele sunt mai uscate decat restul tenului. Frigul, vantul, caldura excesiva, sau deficienta de vitamina B in organism pot cauza craparea lor si cu, timpul, imbatranirea lor.
Nu-ti umezi buzele si nu le musca. Saliva nu hidrateaza buzele ci, evaporandu-se, le usuca si mai rau. Muscatul buzelor e un obicei prost, care nu-ti va aduce decat cojirea sau craparea lor.
Buzele sunt de fapt membrane mucoase foarte subtiri, ce folosesc si ca organe de simt. Fac parte din tegument insa au o structura foarte modificata, care le face atat de susceptibile diverselor atacuri ale factorilor din mediu. Pentru a ne face o parere in legatura cu sensibilitatea buzelor este de ajuns sa precizam faptul ca pielea are 16 straturi celulare, iar buzele au intre 3 si maxim 5. In plus, datorita structurii particulare, buzele au cel mai mare risc de a se deshidrata. Vasele sangvine se afla la suprafata, ceea ce confera buzelor culoarea rosie. Studiile au demonstrat faptul ca organismul uman pierde de 10 ori mai multa apa pe la nivelul buzelor comparativ cu orice alta suprafata a corpului.

Pentru buze, aparitia deshidratarii poate fi sinonima unei crize locale. Factorii care induc aceasta stare sunt variati, iar cu majoritatea ne confruntam zilnic. Fie ca este vorba de aerul rece al iernii, fie ca este vantul si praful de pe strazi (cu care ne vom confrunta de acum inainte) sau umiditatea redusa din interiorul locuintei, toate vor avea efecte devastatoare asupra hidratarii buzelor. Iar dupa ce tesutul a devenit deshidratat iar apa a fost scoasa din celule, buzele devin atat de fragile incat crapa, se sparg si ajung chiar sa sangereze. Leziunile care apar, adesea, sunt si foarte dureroase, iar simptomele de acest tip (sangerare, durere) sunt cele care supara cel mai mult pacientul.
Consecinta cea mai devastatoare a acestor obiceiuri vicioase este CANCERUL.
Cancerul de buza poate fi detectat mai devreme decat celelalte tipuri pentru ca este mai vizibil. Apare sub forma unei mici ulceratii nedureroase, fiind confundate de multe ori cu o afta sau un herpes sau sub forma de nodul in grosimea buzei. Adenopatia (ganglionii mariti de volum) este intodeauna prezenta, iar starea generala nu este afectata decat in stadiile tardive.
Cancerul de limba -este mai frecvent intalnit la barbati, cu un debut insidios, sub forma de ulceratie, nodul sau o proliferare conopidiforma. Apare senzatia de corp strain, durere la inghitire, iar starea generala se altereaza datorita dificultatilor in alimentare.
Cancerul de obraz - in etiologia lui sunt incriminate si traumatismele mecanice produse de dinti, resturi radiculare, lucrari dentare prost realizate, igiena bucala defectuoasa, iar pentru tegumentele obrazului este incriminata expunerea indelungata la soare.
Semnele cele mai frecvente sunt:
- gustul acru in gura si pe buze;
- o plaga care nu se vindeca si sangereaza usor;
- durerea in gura care nu dispare;
- umflarea sau ingrosarea limbii;
- o pata rosie sau alba pe gingie;
- respiratia urat mirositoare persistenta.
Simptomele care apar mai tarziu sunt:
- dificultati la muscat si inghitit;
- probleme in miscarea limbii;
- pierderea dintilor;
- amortirea limbii si in alte zone ale gurii;
- pierderea in greutate.
Multe dintre aceste simptome pot fi cauzate si de alte probleme mai putin serioase. Daca unul dintre aceste simptome dureaza mai mult de doua saptamani este important sa consultati un medic stomatolog. Unul dintre examenele care poate sa puna diagnosticul de tumora este BIOPSIA.

Profilaxie si tratament
Alti pasi care pot fi facuti pentru prevenire sunt:
- ingrijirea danturii si o igiena dentara sanatoasa;
- tratamentul cariilor;
- extractia resturilor radiculare;
- tratamentul hiperplaziilor gingivomucoase ale vechilor purtatori de proteze incorecte;
- evitarea muscaturilor de obraz involuntare;
- controlul periodic al limbii si gurii;
- cei care fumeaza si beau alcool sa fie atenti la schimbarile de culoare, umflaturi, ulceratii care apar;
- o dieta sanatoasa;
- o expunere redusa la soare
Tratamentul este chirurgical, chimioterapic, iar prognosticul lor este rezervat. Depistarea precoce alaturi de radicalitatea interventiei, in contextul unui tratament complex duc la mari sanse de supravietuire a acestor bolnavi.

Ata dentara

De multe ori, unora dintre noi poate ne este lene sa ne periem dintii de 2-3 ori pe zi....insa altora, care tin foarte mult la sanatatea dentara, ne place sa urmam toate etapele de igiena orala.
Pentru ca v-am povestit intr-un articol anterior despre metodele de periere a dintilor, m-am gandit ca ar fii ideal sa va povestesc si depre metodele auxiliare, cum ar fi folosirea atei dentare cu tot ce implica ea.
Folosirea atei dentare este o etapa importanta in curatarea dintilor. Aceasta practica dureaza numai cateva minute si este frecvent recomandata de catre medici pentru mentinerea sanatatii dintilor. Aflati care sunt secretele folosirii atei dentare si care sunt modalitatile corecte de utilizare. Aceste aspecte sunt extrem de importante deoarece utilizarea necorespunzatoare dauneaza nu doar sanatatii orale ci si starii generale de sanatate.
Periajul dentar nu este suficient pentru a inlatura placa dentara, deoarece bacteriile sunt asezate si in partile laterale ale dintilor unde periuta nu poate ajunge. Prin folosirea atei dentare este inlaturata placa dentara existenta intre dinti si de-a lungul gingiilor.
Persoanele care nu intrebuinteaza ata dentara prezinta portiuni mai mari cu depuneri de placa dentara, decat cele care o utilizeaza.
Sunt medici stomatologi care considera ca folosirea atei dentare este mai eficienta decat periajul insusi. De aici, am putea conchide ca combinatia celor doua metode de igiena dentara asigura sanatatea dentara pentru o perioada lunga de timp.
Ata dentara - indicatii
- elimina resturile dintre dinti si de-a lungul gingiei;
- curatati suprafata dintilor;
- controleaza respiratia urat mirositoare
Folosirea corecta a atei dentare
Utilizati ata dentara o data pe zi, imediat dupa ce v-ati spalat pe dinti.

1. Rupeti o bucata din ata dentara de aproximativ 30-40 cm lungime. Puteti folosi ata cerata, cu arome sau fara, mai lata sau mai subtire. Toate au acelasi rol; e doar o chestiune de preferinta.

2. Bucata de ata dentara rupta se infasoare pe degetul aratator de la ambele maini. Intre degete se lasa aproximativ 3-5 cm de ata dentara libera pentru lucrul efectiv.

3. Pentru a introduce ata dentara intre dintii de sus, impingeti usor degetele, alternativ, folosind o miscare de zig-zag. In cazul dintilor foarte apropiati apasati usor in jos ata dentara printre dinti printr-o miscare de zig-zag.

4. Deplasati cu atentie ata in sus si in jos in spatiul dintre dinti. Asigurati-va ca ata dentara aluneca pe intreg spatiul dintre dinti, astfel incat sa curate si zona dintre dinte si gingie. Curbati ata dentara la baza fiecarui dinte, in forma literei C. Nu fortati pentru a nu va ranii.

5. Scoateti usor ata dintre dinti.

6. Desfaceti o bucata mica de ata dentara curata de pe unul dintre degetele aratatoare. Portiunea de ata dentara utilizata pentru curatare va fi infasurata pe celalalt deget, astfel incat sa ramana libera o bucata de ata dentara nefolosita. Cu aceasta repetati procedura de igienizare la urmatoarea pereche de dinti.

7. Repetati aceste etape pentru a curata spatiile dintre toti dintii, inclusiv dintii din spate.

8. Clatiti-va bine cu apa pentru a elimina reziduurile alimentare si cele din placa bacteriana.
Cand sa apelati la stomatolog?
Daca nu ati folosit niciodata ata dentara exista riscul ca la prima folosire sa apara sangerari usoare la nivelul gingiilor sau durere.Nu intrerupeti rutina acestui nou tip de igiena bucala.. Dupa cateva zile gingiile ar trebui sa se vindece. Daca sangerarea este masiva si nu se opreste sau daca gingiile sunt inflamate mergeti la consult stomatologic.
Practica duce la perfectiune
Utilizarea atei dentare este o abilitate pe care o veti stapani mai bine cu cat aveti mai multa experienta. Daca tehnica vi se pare dificila solicitati medicului stomatolog mai multe detalii.

BOALA PARODONTALA

Afectiunile parodontale ocupa in acest moment o mare parte a cazuisticii de specialitate din tara noastra. O contributie la numarul crescut al parodontopatiilor in stadiu avansat din ultima vreme, o au neglijenta si lipsa masurilor de preventie oro-dentara, precum si o lipsa de informare a pacientilor cu privire la semnificatia, evolutia si tratamentul acestei boli. Pentru a intelege mai bine aceasta boala este nevoie de o intelegere a ansamblului de structuri care sunt afectate in evolutia sa.
Parodontiul insumeaza totalitatea tesuturilor ce inconjoara si sustin dintii in cavitatea bucala. El este alcatuit de substratul osos, mai precis osul maxilar si alveola, cat si de parodontiul moale si anume gingia impreuna cu ligamentele alveolare.
Boala parodontala este o afectiune cronica de tip inflamator si de origine microbiana a structurilor parodontale iar incidenta ei in rindul pacientilor este intr-o continua crestere in ultimii ani. Mecanismul de producere implica in prima faza o iritare a gingiei de catre toxinele eliberate de microorganismele din placa bacteriana, insa exista peste 170 de factori ce contribuie la declansarea ei, printre acestia putand fi amintiti o serie de factori locali: o igiena bucala deficitara, tartrul, pozitia dintilor pe arcade, cariile, lucrarile protetice incorect adaptate; factori generali ce cuprind varsta, predispozitia genetica, anumite boli cronice (ex.: diabetul zaharat) stresul, imunitatea scazuta, stari fiziologice (pubertatea, sarcina) insa si asa zisele “obiceiuri vicioase” ca fumatul, consumul de cafea sau bauturi alcoolice in exces etc.
Este foarte importanta o diagnosticare precoce si monitorizare continua, intrucat consecintele evolutiei acestei boli sunt foarte grave, printre ele numarandu-se chiar pierderea dintilor. Din acest motiv, un rol important il are profilaxia alaturi de o depistare precoce prin recunoasterea principalelor semne de aparitie a bolii.
Prima forma de manifestare clinica este inflamatia simpla a gingiei (gingivita simpla) care se traduce prin sangerari la periaj sau chiar la atingere, modificari de culoare de la rosu aprins pana la violaceu, alte manifestari locale (prurit, senzatie de tensiune interdentara). in general, boala este insotita de halena urit misoritoare, in special dimineata, dar si pe parcursul zilei, gust neplacut, hiperestezie dentara. Formele avansate aduc cu sine modificari ireversibile cum ar fi retractiile gingivale si mobilitatea crescuta a dintilor.
Tratamentul propriu zis este complex si nu implica vindecarea completa, ci mai degraba incetinirea evolutiei bolii si controlul factorilor etiologici. Acest lucru se obtine atit printr-o monitorizare atenta din partea medicului dentist, cit si printr-o educare a pacientului in domeniul sanatatii orale alaturi de stapanirea si insusirea tehnicilor de igiena la nivel local. Deasemenea, presupune vizitele regulate la cabinetul de medicina dentara, detartraj periodic (cel putin o data la 6 luni) periajul corect asociat cu folosirea atei dentare si a apei de gura.
Incetinirea procesului evolutiv poate fi obtinut de catre medic in cabinet, in functie de stadiul bolii, prin aplicatii locale cu substante antibiotice sau antiinflamatoare, tratament antibiotic pe cale generala, interventii chirurgicale (de la chuiretajul gingival si subgingival, gingivectomii, operatiile cu lambou, chirurgia osoasa alveolara) si echilibrarea ocluzala prin restaurari coronare, protetice, tratament ortodontic si imobilizare.
Dupa stabilizarea bolii se poate trece la terapii de intretinere prin vaccinuri de origine animala, vegetala, vitaminoterapie, folosirea de substante imunobiologice.
Considerata mult timp o boala cu evolutie incerta si cu un prognostic rezervat, boala parodontala poate fi astazi controlata prin proceduri terapeutice complexe si eficiente. Din acest motiv, este necesar sa fie privita ca un proces patologic complex care trebuie abordat prin asocierea unor masuri terapeutice medicamentose chirurgicale locale si generale, pe fondul respectarii normelor de igiena orala si a unei stari de sanatate generala.

Ce provoaca deteriorarea smaltului dentar?

Desi are o rezistenta crescuta datorita continutului de minerale, smaltul dintilor poate fi totusi afectat. Specialistii spun ca acizii produsi de bacteriile din placa depusa pe dinti duc la scaderea pH-ului dintelui si la demineralizarea smaltului. O usoara demineralizare poate surveni de fiecare data cand mancam sau bem ceva acid. De asemenea, smaltul se poate sparge sau crapa si, spre deosebire de oase, smaltul nu se poate reface.


Carii si sensibilitate

In momentul in care smaltul este afectat, partea de sub, dentina, devine vulnerabila. Pe langa riscul mare de carii, dintele afectat devine sensibil la rece, cald sau dulce.


Cum ataca bacteriile smaltul?

Bacteriile din gura se hranesc cu zaharul din resturile alimentelor pe care le consumi. Astfel se formeaza acizi care ataca smaltul.

De asemenea, acizii din sucurile carbogazoase sau alte bauturi sunt nocivi pentru dinti. Consumul excesiv sau pe o perioada indelungata poate provoca eroziunea dintelui.


Ce provoaca deteriorarea smaltului?

Probleme digestive. Afectiuni, precum bulimia, care provoaca voma sau refluxuri acide pot afecta si smaltul dintilor. Acidul din stomac ajuns in gura are un efect corosiv asupra smaltului dentar.

Xerostomia. Senzatia de gura uscata, este un simptom care apare deseori in momentul in care nivelul salivei din gura scade usor sesizabil sau chiar drastic. Aceasta nu este o afectiune, dar poate fi un simptom pentru alte afectiuni. In acest caz, acizii raman la nivelul gurii pentru o perioada mai lunga de timp, afectand mai mult smaltul. In mod normal, saliva neutralizeaza acizii care provoaca eroziunea dentara.

Obiceiuri proaste. Niciodata nu iti folosi dintii pentru a deschide o sticla, pachet sau alte recipiente. Risti sa spargi sau crapi smaltul dintilor. Obiceiuri precum roaderea unghiilor sau spargerea semintelor pot avea efecte similare asupra smaltului.

Bruxismul. Unele persoane au obiceiul de a-si lovi si freca dintii in timpul noptii. Acest obicei se numeste bruxism nocturn. Bruxismul este provocat de stres si anxietate. Bruximul are mai multe cauze. Stresul este unul dintre cei mai importanti factori. Poate fi insa si o reactie a corpului atunci cand dintii nu se aliniaza si nu sunt pozitionati corect (tulburari de ocluzie). Bruxismul poate fi si unul dintre simptomele anumitor boli neuromusculare rare, care afecteaza fata. In rare cazuri, bruxismul poate fi o reactie adversa a unor medicamente care trateaza depresia (Prozac, Zoloft sau Paxil).

Persoanele cu bruxism isi pot avaria dintii. Frecatul dintilor poate duce la tocirea smaltului, la expunerea dentinei si astfel dintii devin sensibili. Bruxismul sever este asociat cu unele probleme ale maxilarului, dureri ale fetei si migrene in timpul diminetii.

Copiii si eroziunea smaltului. Numarul copiilor cu probleme dentare este in crestere. De ce? Specialistii cred ca in prezent copiii consuma prea multe bauturi acidulate si dulciuri.

Alimentatia. Cele mai periculoase alimente sunt otetul si muraturile si asta din cauza ph-ului scazut. Nici gemul de fructe, mustarul, maioneza si ketchup-ul nu sunt tocmai alegerile potrivite pentru sanatatea dintilor tai, deoarece au un pH situat intre 3,0 si 4,0.

Si consumul de fructe iti poate afecta smaltul. Din cauza unui pH foarte scazut, lamaile sunt considerate cele mai daunatoare fructe pentru dantura ta. Sunt urmate de mere, portocale si grepfrut.


Cum iti poti proteja dintii?
• Incearca sa reduci consumul de bauturi acidulate si opteaza pentru produsele alcaline care neutralizeaza acizii (lapte, branza sau alte produse lactate). Folosirea paiului pentru a sorbi sucul poate tine acizii la distanta de dinti;
• Mesteca guma fara zahar dupa fiecare masa. Astfel se stimuleaza producerea salivei, care neutralizeaza acidul din gura. Consumul de apa poate fi, de asemenea, de folos. Apa clateste dintii si reduce cantitatea de acid din gura;
• Periajul dintilor dupa fiecare masa face parte din procesul de ingrijire al dintilor. Insa, pentru a-i proteja, nu trebuie sa-ti periezi dintii cel putin o ora dupa ce ai consumat alimente sau bauturi acide. Atunci smaltul este mai moale;
• Mergi regulat la un consult stomatologic. Aici vei primi ajutor si sfaturi despre cum sa iti protejezi dantura.