Principiile alegerii unei paste de dinti

Pasta de dinti are rolul de a lustrui dintii, de a indeparta bacteriile ce determina formarea placii de tartru si respiratia urat mirositoare (halena) .
Pe masura ce bacteriile rezultate din particulele de mancare intalnesc placa dentara, acestea produc acizi ce ataca dintii si duc la aparitia cariilor sau a bolilor parodontale. Ingredientele din pasta de dinti ajuta la indepartarea acestor bacerii si lupta impotriva multor probleme dentare. Tipuri de pasta de dinti
Exista foarte multe tipuri de pasta de dinti in comert insa fiecare dintre acestea satisface anumite nevoi si cerinte:

Pasta de dinti pentru albire
** Pasta de dinti cu efect de albire nu albeste de fapt dintii, ci datorita substantelor abrazive si chimicalelor continute indeparteaza petele de pe dinti.
De asemenea ea contribuie la mentinerea culorii naturale a dintilor (nu se pot obtine efecte dincolo de nuanta originala a dintilor) sau a albului obtinut in urma unor metode avansate de albire (cabinetele stomatologice) .
Agentiii abrazivi continuti de pasta de dinti pot insa determina iritarea gingiilor sau o sensibilitate dentara crescuta (in special in cazul unui periaj agresiv) .

Pasta de dinti ce controleaza depunerile de tartru
** Aceasta pasta de dinti nu indeparteaza tartrul, ci doar previne acumularea acestuia in urma unui detartraj, efectuat de catre medicul dentist.
Ingredientele sale nu permite acumularea de piatra la nivelul gingiei, in jurul dintilor, impiedicand astfel formarea placii bacteriene. Un element cheie este xilitol, un zahar natural care lupta impotriva aparitia cariilor, impiedicand dezvoltarea bacteriilor; are si efect terapeutic vindecand si prevenind gingivita.
Utilizarea frecventa si prelungita poate determina sensibilitate dentara pentru unele persoane.

Pasta de dinti pentru dinti sensibili
** Pasta de dinti pentru dinti sensibili creeaza o bariera ce blocheaza factori posibili iritanti sa ajunga la nervii dintilor.
Sensibilitatea dentara se datoreaza in principal subtierii stratului de smalt si slabirii dintelui, prin expunerea radacinilor datorita retractiei gingivale.
Ingredientele protejeaza microtubulii dentinei ce sunt conectati cu nervii. Agentii alcalini din compozitie (bicarbonatul de sodiu, Co-Q10, aloe vera) reduc inflamatiile si calmeaza gingiile iritate. Pasta de dinti trebuie sa contina cat mai putini agenti abrazivi. Efectul de ameliorare a sensibilitatii dentare in timpul periajului este observabil dupa 4-6 saptamani.

Pasta de dinti cu fluor (de fapt preparate fluoride)
** Rolul sau este de a intari smaltul dintilor si de a-i remineraliza in urma uzurii si efectelor acizilor din alimente.
Pasta de dinti cu fluor este considerat un ajutor de incredere in ceea ce priveste prevenirea cariilor, in special pentru copii (cantitati reduse) si seniori.
Preparatele fluoride sunt importante pentru sanatatea dentara conform studiilor specialistilor, desi este un subiect destul de controversat in in cadrul igienei orale.

Pasta de dinti pentru sanatatea gingiilor
** Placa bacteriana si tartrul conduc adesea la boli parodontale. Desi acest tip de pasta de dinti nu poate trata bolile deja instalate, acesta poate controla acumularea de placa bacteriana sau preveni formarea acesteia.

Pasta de dinti pentru fumatori
** Aceasta contine mai multi agenti abrazivi, ce ajuta la indepartarea petelor de pe dinti, cauzate de formarea depozitelor de nicotina.
Insa medicii dentisti nu recomanda in general, utilizarea acestora deoarece poate provoca daune la nivelul smaltului si a tesutului gingival.

Pasta de dinti pentru respiratie proaspata
** Precum apa de gura, pasta de dinti pentru respiratie proaspata este conceputa pentru a masca respiratia urat mirositoare, dar nu trateaza halena.

Pasta de dinti naturala
** Pentru cei care se simt inconfortabil sa isi perieze dintii cu chimicale, pastele de dinti naturale sunt o alternativa perfecta. Acestea contin doar ingrediente naturale insa pot varia ca si rezultate. Unele pot sa nu contina preparate fluoride. Ingredientul miraculos al unei paste de dinti naturale este un sediment moale format din fibrele naturale ale unui copac indian (“ peelu”), ce indeparteaza delicat petele de pe dinti fara a vatama smaltul dintilor.

Pasta de dinti pentru copii
** Acest tip de pasta de dinti este special conceputa sa intruneasca cerintele speciale pentru dezvoltarea dentara a unui copil.
Fiind in formare, dintii lor trebuie protejati mai riguros, fiind susceptibili la carii. Adesea, acestea contin fluor.
Trebuie supravegheati in timpul periajului pentru a evita inghitirea pastei de dinti si folosirea excesiva a acesteia (ce pot determina aparitia fluorozei) .
Pasta de dinti pentru copii trebuie sa aiba o concentratie redusa de fluor (sub 1000ppmF), sa aiba un gust placut, un aspect placut si haios si sa nu contina zahar.

Pasta de dinti cu bicarbonat de sodiu
**Bicarbonatul de sodiu a reprezentat multa vreme o metoda traditionala de a curata dintii, desi nu are si efect terapeutic cum se mentioneaza in cazul fluorului. Acesta creeaza un mediu alcalin, impiedicand acizii sa atace suprafata dintilor.
Unele persoane prefera acest tip de pasta de dintii datorita efectului racoritor pe care il produce dupa periaj. Utilizarea frecventa si indelungata insa poate cauza iritarea gingiei, datorita efectului abraziv al bicarbonatCum functioneaza pasta de dinti?
Majoritatea persoanelor cunosc principiul sanatos al periatului pe dinti, care intareste dintii si previne aparitia anumitor afectiuni, insa cei mai multi nu cunosc mecanismul dupa care functioneaza o pasta de dinti, si cum actioneaza fiecare ingredient din compozitia sa. Acest lucru ar putea fi util in alegerea unei peaste de dinti mult mai eficienta pentru fiecare persoana in parte:

- actiunea abraziva
Agentul abraziv din pasta de dinti indeparteaza fizic particulele solide din diferite zone ale cavitatii bucale prin actiunea sa abraziva. De asemenea ajuta la indepartarea petelor si lustruieste suprafata dintilor;

-actiune antiseptica
Pasta de dinti contine agenti antimicrobieni care inhiba dezvoltarea bacteriilor in cavitatea bucala si este extrem de utila in prevenirea gingivitei.

-actiunea fluorului
Preparatele de fluor din pasta de dinti au un rol important: intareste dintii, imbunatateste culoarea si aspectul dintilor, previne formarea cariilor. ului de sodiu (mai slab decat al pastei de dinti) .
De retinut!
* Nu inghititi pasta de dinti deoarece poate cauza intoxicatie cu fluor. (in special copiii) !
* Nu utilizati pasta de dinti pentru rani deschise sau cosuri (desi pare sa aiba un efect benefic, pasta de dinti arde tesutul inconjurator si poate provoca arsuri sau iritatii) .
* Periajul trebuie sa dureze intre 2-3 minute (un periaj agresiv va vatama smaltul) .
* Consultati medicul dentist sau asistentul de igiena orala pentru a va recomanda un tip de pasta de dinti corespunzatoare cerintelor/problemelor dvs.
* Daca remarcati o sensibilitate dentara crescuta evitati pastele de dinti cu efect de albire.
* Daca o pasta de dinti nu isi dovedeste eficienta, nu dati vina pe pasta de dinti. Asigurati-va ca aceasta corespunde nevoilor dvs si apoi ca utilizati o tehnica corecta de periaj.
* Preferinta personala este importanta: alegeti pasta de dinti si in functie de preferintele dvs privind gustul si senzatia oferite de produs.

Consecintele muscarii buzelor si a obrajilor

Problemele cavitatii orale nu sunt un fapt neobisnuit.
Oricine se confrunta cu ele din cand in cand. Astfel de probleme pot implica gingiile, limba, buzele, fata interna a obrajilor, palatul si planseul cavitatii, regiunea orofaringiana sau dintii.
Deoarece in zona buzelor nu sunt glande sebacee, ele sunt mai uscate decat restul tenului. Frigul, vantul, caldura excesiva, sau deficienta de vitamina B in organism pot cauza craparea lor si cu, timpul, imbatranirea lor.
Nu-ti umezi buzele si nu le musca. Saliva nu hidrateaza buzele ci, evaporandu-se, le usuca si mai rau. Muscatul buzelor e un obicei prost, care nu-ti va aduce decat cojirea sau craparea lor.
Buzele sunt de fapt membrane mucoase foarte subtiri, ce folosesc si ca organe de simt. Fac parte din tegument insa au o structura foarte modificata, care le face atat de susceptibile diverselor atacuri ale factorilor din mediu. Pentru a ne face o parere in legatura cu sensibilitatea buzelor este de ajuns sa precizam faptul ca pielea are 16 straturi celulare, iar buzele au intre 3 si maxim 5. In plus, datorita structurii particulare, buzele au cel mai mare risc de a se deshidrata. Vasele sangvine se afla la suprafata, ceea ce confera buzelor culoarea rosie. Studiile au demonstrat faptul ca organismul uman pierde de 10 ori mai multa apa pe la nivelul buzelor comparativ cu orice alta suprafata a corpului.

Pentru buze, aparitia deshidratarii poate fi sinonima unei crize locale. Factorii care induc aceasta stare sunt variati, iar cu majoritatea ne confruntam zilnic. Fie ca este vorba de aerul rece al iernii, fie ca este vantul si praful de pe strazi (cu care ne vom confrunta de acum inainte) sau umiditatea redusa din interiorul locuintei, toate vor avea efecte devastatoare asupra hidratarii buzelor. Iar dupa ce tesutul a devenit deshidratat iar apa a fost scoasa din celule, buzele devin atat de fragile incat crapa, se sparg si ajung chiar sa sangereze. Leziunile care apar, adesea, sunt si foarte dureroase, iar simptomele de acest tip (sangerare, durere) sunt cele care supara cel mai mult pacientul.
Consecinta cea mai devastatoare a acestor obiceiuri vicioase este CANCERUL.
Cancerul de buza poate fi detectat mai devreme decat celelalte tipuri pentru ca este mai vizibil. Apare sub forma unei mici ulceratii nedureroase, fiind confundate de multe ori cu o afta sau un herpes sau sub forma de nodul in grosimea buzei. Adenopatia (ganglionii mariti de volum) este intodeauna prezenta, iar starea generala nu este afectata decat in stadiile tardive.
Cancerul de limba -este mai frecvent intalnit la barbati, cu un debut insidios, sub forma de ulceratie, nodul sau o proliferare conopidiforma. Apare senzatia de corp strain, durere la inghitire, iar starea generala se altereaza datorita dificultatilor in alimentare.
Cancerul de obraz - in etiologia lui sunt incriminate si traumatismele mecanice produse de dinti, resturi radiculare, lucrari dentare prost realizate, igiena bucala defectuoasa, iar pentru tegumentele obrazului este incriminata expunerea indelungata la soare.
Semnele cele mai frecvente sunt:
- gustul acru in gura si pe buze;
- o plaga care nu se vindeca si sangereaza usor;
- durerea in gura care nu dispare;
- umflarea sau ingrosarea limbii;
- o pata rosie sau alba pe gingie;
- respiratia urat mirositoare persistenta.
Simptomele care apar mai tarziu sunt:
- dificultati la muscat si inghitit;
- probleme in miscarea limbii;
- pierderea dintilor;
- amortirea limbii si in alte zone ale gurii;
- pierderea in greutate.
Multe dintre aceste simptome pot fi cauzate si de alte probleme mai putin serioase. Daca unul dintre aceste simptome dureaza mai mult de doua saptamani este important sa consultati un medic stomatolog. Unul dintre examenele care poate sa puna diagnosticul de tumora este BIOPSIA.

Profilaxie si tratament
Alti pasi care pot fi facuti pentru prevenire sunt:
- ingrijirea danturii si o igiena dentara sanatoasa;
- tratamentul cariilor;
- extractia resturilor radiculare;
- tratamentul hiperplaziilor gingivomucoase ale vechilor purtatori de proteze incorecte;
- evitarea muscaturilor de obraz involuntare;
- controlul periodic al limbii si gurii;
- cei care fumeaza si beau alcool sa fie atenti la schimbarile de culoare, umflaturi, ulceratii care apar;
- o dieta sanatoasa;
- o expunere redusa la soare
Tratamentul este chirurgical, chimioterapic, iar prognosticul lor este rezervat. Depistarea precoce alaturi de radicalitatea interventiei, in contextul unui tratament complex duc la mari sanse de supravietuire a acestor bolnavi.

Ata dentara

De multe ori, unora dintre noi poate ne este lene sa ne periem dintii de 2-3 ori pe zi....insa altora, care tin foarte mult la sanatatea dentara, ne place sa urmam toate etapele de igiena orala.
Pentru ca v-am povestit intr-un articol anterior despre metodele de periere a dintilor, m-am gandit ca ar fii ideal sa va povestesc si depre metodele auxiliare, cum ar fi folosirea atei dentare cu tot ce implica ea.
Folosirea atei dentare este o etapa importanta in curatarea dintilor. Aceasta practica dureaza numai cateva minute si este frecvent recomandata de catre medici pentru mentinerea sanatatii dintilor. Aflati care sunt secretele folosirii atei dentare si care sunt modalitatile corecte de utilizare. Aceste aspecte sunt extrem de importante deoarece utilizarea necorespunzatoare dauneaza nu doar sanatatii orale ci si starii generale de sanatate.
Periajul dentar nu este suficient pentru a inlatura placa dentara, deoarece bacteriile sunt asezate si in partile laterale ale dintilor unde periuta nu poate ajunge. Prin folosirea atei dentare este inlaturata placa dentara existenta intre dinti si de-a lungul gingiilor.
Persoanele care nu intrebuinteaza ata dentara prezinta portiuni mai mari cu depuneri de placa dentara, decat cele care o utilizeaza.
Sunt medici stomatologi care considera ca folosirea atei dentare este mai eficienta decat periajul insusi. De aici, am putea conchide ca combinatia celor doua metode de igiena dentara asigura sanatatea dentara pentru o perioada lunga de timp.
Ata dentara - indicatii
- elimina resturile dintre dinti si de-a lungul gingiei;
- curatati suprafata dintilor;
- controleaza respiratia urat mirositoare
Folosirea corecta a atei dentare
Utilizati ata dentara o data pe zi, imediat dupa ce v-ati spalat pe dinti.

1. Rupeti o bucata din ata dentara de aproximativ 30-40 cm lungime. Puteti folosi ata cerata, cu arome sau fara, mai lata sau mai subtire. Toate au acelasi rol; e doar o chestiune de preferinta.

2. Bucata de ata dentara rupta se infasoare pe degetul aratator de la ambele maini. Intre degete se lasa aproximativ 3-5 cm de ata dentara libera pentru lucrul efectiv.

3. Pentru a introduce ata dentara intre dintii de sus, impingeti usor degetele, alternativ, folosind o miscare de zig-zag. In cazul dintilor foarte apropiati apasati usor in jos ata dentara printre dinti printr-o miscare de zig-zag.

4. Deplasati cu atentie ata in sus si in jos in spatiul dintre dinti. Asigurati-va ca ata dentara aluneca pe intreg spatiul dintre dinti, astfel incat sa curate si zona dintre dinte si gingie. Curbati ata dentara la baza fiecarui dinte, in forma literei C. Nu fortati pentru a nu va ranii.

5. Scoateti usor ata dintre dinti.

6. Desfaceti o bucata mica de ata dentara curata de pe unul dintre degetele aratatoare. Portiunea de ata dentara utilizata pentru curatare va fi infasurata pe celalalt deget, astfel incat sa ramana libera o bucata de ata dentara nefolosita. Cu aceasta repetati procedura de igienizare la urmatoarea pereche de dinti.

7. Repetati aceste etape pentru a curata spatiile dintre toti dintii, inclusiv dintii din spate.

8. Clatiti-va bine cu apa pentru a elimina reziduurile alimentare si cele din placa bacteriana.
Cand sa apelati la stomatolog?
Daca nu ati folosit niciodata ata dentara exista riscul ca la prima folosire sa apara sangerari usoare la nivelul gingiilor sau durere.Nu intrerupeti rutina acestui nou tip de igiena bucala.. Dupa cateva zile gingiile ar trebui sa se vindece. Daca sangerarea este masiva si nu se opreste sau daca gingiile sunt inflamate mergeti la consult stomatologic.
Practica duce la perfectiune
Utilizarea atei dentare este o abilitate pe care o veti stapani mai bine cu cat aveti mai multa experienta. Daca tehnica vi se pare dificila solicitati medicului stomatolog mai multe detalii.

BOALA PARODONTALA

Afectiunile parodontale ocupa in acest moment o mare parte a cazuisticii de specialitate din tara noastra. O contributie la numarul crescut al parodontopatiilor in stadiu avansat din ultima vreme, o au neglijenta si lipsa masurilor de preventie oro-dentara, precum si o lipsa de informare a pacientilor cu privire la semnificatia, evolutia si tratamentul acestei boli. Pentru a intelege mai bine aceasta boala este nevoie de o intelegere a ansamblului de structuri care sunt afectate in evolutia sa.
Parodontiul insumeaza totalitatea tesuturilor ce inconjoara si sustin dintii in cavitatea bucala. El este alcatuit de substratul osos, mai precis osul maxilar si alveola, cat si de parodontiul moale si anume gingia impreuna cu ligamentele alveolare.
Boala parodontala este o afectiune cronica de tip inflamator si de origine microbiana a structurilor parodontale iar incidenta ei in rindul pacientilor este intr-o continua crestere in ultimii ani. Mecanismul de producere implica in prima faza o iritare a gingiei de catre toxinele eliberate de microorganismele din placa bacteriana, insa exista peste 170 de factori ce contribuie la declansarea ei, printre acestia putand fi amintiti o serie de factori locali: o igiena bucala deficitara, tartrul, pozitia dintilor pe arcade, cariile, lucrarile protetice incorect adaptate; factori generali ce cuprind varsta, predispozitia genetica, anumite boli cronice (ex.: diabetul zaharat) stresul, imunitatea scazuta, stari fiziologice (pubertatea, sarcina) insa si asa zisele “obiceiuri vicioase” ca fumatul, consumul de cafea sau bauturi alcoolice in exces etc.
Este foarte importanta o diagnosticare precoce si monitorizare continua, intrucat consecintele evolutiei acestei boli sunt foarte grave, printre ele numarandu-se chiar pierderea dintilor. Din acest motiv, un rol important il are profilaxia alaturi de o depistare precoce prin recunoasterea principalelor semne de aparitie a bolii.
Prima forma de manifestare clinica este inflamatia simpla a gingiei (gingivita simpla) care se traduce prin sangerari la periaj sau chiar la atingere, modificari de culoare de la rosu aprins pana la violaceu, alte manifestari locale (prurit, senzatie de tensiune interdentara). in general, boala este insotita de halena urit misoritoare, in special dimineata, dar si pe parcursul zilei, gust neplacut, hiperestezie dentara. Formele avansate aduc cu sine modificari ireversibile cum ar fi retractiile gingivale si mobilitatea crescuta a dintilor.
Tratamentul propriu zis este complex si nu implica vindecarea completa, ci mai degraba incetinirea evolutiei bolii si controlul factorilor etiologici. Acest lucru se obtine atit printr-o monitorizare atenta din partea medicului dentist, cit si printr-o educare a pacientului in domeniul sanatatii orale alaturi de stapanirea si insusirea tehnicilor de igiena la nivel local. Deasemenea, presupune vizitele regulate la cabinetul de medicina dentara, detartraj periodic (cel putin o data la 6 luni) periajul corect asociat cu folosirea atei dentare si a apei de gura.
Incetinirea procesului evolutiv poate fi obtinut de catre medic in cabinet, in functie de stadiul bolii, prin aplicatii locale cu substante antibiotice sau antiinflamatoare, tratament antibiotic pe cale generala, interventii chirurgicale (de la chuiretajul gingival si subgingival, gingivectomii, operatiile cu lambou, chirurgia osoasa alveolara) si echilibrarea ocluzala prin restaurari coronare, protetice, tratament ortodontic si imobilizare.
Dupa stabilizarea bolii se poate trece la terapii de intretinere prin vaccinuri de origine animala, vegetala, vitaminoterapie, folosirea de substante imunobiologice.
Considerata mult timp o boala cu evolutie incerta si cu un prognostic rezervat, boala parodontala poate fi astazi controlata prin proceduri terapeutice complexe si eficiente. Din acest motiv, este necesar sa fie privita ca un proces patologic complex care trebuie abordat prin asocierea unor masuri terapeutice medicamentose chirurgicale locale si generale, pe fondul respectarii normelor de igiena orala si a unei stari de sanatate generala.

Ce provoaca deteriorarea smaltului dentar?

Desi are o rezistenta crescuta datorita continutului de minerale, smaltul dintilor poate fi totusi afectat. Specialistii spun ca acizii produsi de bacteriile din placa depusa pe dinti duc la scaderea pH-ului dintelui si la demineralizarea smaltului. O usoara demineralizare poate surveni de fiecare data cand mancam sau bem ceva acid. De asemenea, smaltul se poate sparge sau crapa si, spre deosebire de oase, smaltul nu se poate reface.


Carii si sensibilitate

In momentul in care smaltul este afectat, partea de sub, dentina, devine vulnerabila. Pe langa riscul mare de carii, dintele afectat devine sensibil la rece, cald sau dulce.


Cum ataca bacteriile smaltul?

Bacteriile din gura se hranesc cu zaharul din resturile alimentelor pe care le consumi. Astfel se formeaza acizi care ataca smaltul.

De asemenea, acizii din sucurile carbogazoase sau alte bauturi sunt nocivi pentru dinti. Consumul excesiv sau pe o perioada indelungata poate provoca eroziunea dintelui.


Ce provoaca deteriorarea smaltului?

Probleme digestive. Afectiuni, precum bulimia, care provoaca voma sau refluxuri acide pot afecta si smaltul dintilor. Acidul din stomac ajuns in gura are un efect corosiv asupra smaltului dentar.

Xerostomia. Senzatia de gura uscata, este un simptom care apare deseori in momentul in care nivelul salivei din gura scade usor sesizabil sau chiar drastic. Aceasta nu este o afectiune, dar poate fi un simptom pentru alte afectiuni. In acest caz, acizii raman la nivelul gurii pentru o perioada mai lunga de timp, afectand mai mult smaltul. In mod normal, saliva neutralizeaza acizii care provoaca eroziunea dentara.

Obiceiuri proaste. Niciodata nu iti folosi dintii pentru a deschide o sticla, pachet sau alte recipiente. Risti sa spargi sau crapi smaltul dintilor. Obiceiuri precum roaderea unghiilor sau spargerea semintelor pot avea efecte similare asupra smaltului.

Bruxismul. Unele persoane au obiceiul de a-si lovi si freca dintii in timpul noptii. Acest obicei se numeste bruxism nocturn. Bruxismul este provocat de stres si anxietate. Bruximul are mai multe cauze. Stresul este unul dintre cei mai importanti factori. Poate fi insa si o reactie a corpului atunci cand dintii nu se aliniaza si nu sunt pozitionati corect (tulburari de ocluzie). Bruxismul poate fi si unul dintre simptomele anumitor boli neuromusculare rare, care afecteaza fata. In rare cazuri, bruxismul poate fi o reactie adversa a unor medicamente care trateaza depresia (Prozac, Zoloft sau Paxil).

Persoanele cu bruxism isi pot avaria dintii. Frecatul dintilor poate duce la tocirea smaltului, la expunerea dentinei si astfel dintii devin sensibili. Bruxismul sever este asociat cu unele probleme ale maxilarului, dureri ale fetei si migrene in timpul diminetii.

Copiii si eroziunea smaltului. Numarul copiilor cu probleme dentare este in crestere. De ce? Specialistii cred ca in prezent copiii consuma prea multe bauturi acidulate si dulciuri.

Alimentatia. Cele mai periculoase alimente sunt otetul si muraturile si asta din cauza ph-ului scazut. Nici gemul de fructe, mustarul, maioneza si ketchup-ul nu sunt tocmai alegerile potrivite pentru sanatatea dintilor tai, deoarece au un pH situat intre 3,0 si 4,0.

Si consumul de fructe iti poate afecta smaltul. Din cauza unui pH foarte scazut, lamaile sunt considerate cele mai daunatoare fructe pentru dantura ta. Sunt urmate de mere, portocale si grepfrut.


Cum iti poti proteja dintii?
• Incearca sa reduci consumul de bauturi acidulate si opteaza pentru produsele alcaline care neutralizeaza acizii (lapte, branza sau alte produse lactate). Folosirea paiului pentru a sorbi sucul poate tine acizii la distanta de dinti;
• Mesteca guma fara zahar dupa fiecare masa. Astfel se stimuleaza producerea salivei, care neutralizeaza acidul din gura. Consumul de apa poate fi, de asemenea, de folos. Apa clateste dintii si reduce cantitatea de acid din gura;
• Periajul dintilor dupa fiecare masa face parte din procesul de ingrijire al dintilor. Insa, pentru a-i proteja, nu trebuie sa-ti periezi dintii cel putin o ora dupa ce ai consumat alimente sau bauturi acide. Atunci smaltul este mai moale;
• Mergi regulat la un consult stomatologic. Aici vei primi ajutor si sfaturi despre cum sa iti protejezi dantura.

Tartrul si detartrajul

Tartrul se formeaza prin mineralizarea in timp a placii bacteriene impreuna cu sarurile de calciu din saliva. Acesta adera de suprafata dintilor dar si pe alte zone dure si anume: obturatii (plombe), punti dentare, proteze, implante sau aparate ortodontice (fixe sau mobile) si poate fi un factor favorizant al aparitiei bolii parodontale.
Exista doua tipuri de tartru: supra si subgingival.Tartrul supragingival are o culoare alb-galbui cu consistenta redusa la inceput dar poate ajunge la un maroniu negru daca se impregneaza cu coloranti alimentari sau nicotina la fumatori; mineralizarea acestuia se face datorita prezentei salivei.Tartrul subgingival este de culoare inchisa si de duritate mai mare si mineralizarea lui se face datorita prezentei sangelui.
Ritmul de formare a tartrului poate varia in functie de natura alimentelor, a fluxului de saliva iar indepartarea lui poate varia in functie de fixarea si aderenta lui la suprafata dentara. Unele persoane prezinta o predispozitie individuala, avand depozite reduse, moderate sau mari de tartru.

Indepartarea tartrului se face printr-o metoda terapeutica numita detartraj. Acesta se poate realiza:
- cu instrumentar actionat manual
- cu ultrasunete
- cu aer comprimat (sonic).
Detartrajul manual si cel cu ultrasunete indeparteaza tartrul supragingival, pe cand cel subgingival este indepartat cu instrumente si chiurete de detartraj speciale si doar in parte, cu ultrasunete.
Cel mai des intalnit este detartrajul cu ultrasunete care are o actiune netraumatizanta pe dinti si gingii, e bine suportat si nedureros la persoanele adulte, echilibrate neuropshihic si care nu au dinti sensibili (hipersensibilitate dentinara) iar apa pulverizata de aparatul de detartraj elibereaza o presiune locala realizand curatarea zonei dar si indepartarea tartrului dislocat. Nu se recomanda efectuarea detartrajului ultrasonic la persoanele care au reflex accentuat de voma, probleme respiratorii (astm, emfizem pulmonar, fibroza chistica), pacienti cu pacemaker, copii sau dinti cu suprafata radiculara expusa.
Detartrajul sonic este asemanator celui cu ultrasunete doar ca in acest caz este antrenat un jet puternic de aer. Cu toate acestea, el prezinta o eficienta mai redusa.

Se recomanda efectuarea unui detartraj o data la sase luni, iar la pacientii cu lucrari fixe si implante odata la patru luni.Este foarte important ca rezultatul detartrajului sa fie o suprafata perfect neteda, chiar lustruita, pe care depunerea placii bacteriene si a tartrului sa nu fie favorizata. Acest rezultat se obtine, pe langa periajul profesional cu paste abrazive speciale, gume de lustruit si prin folosirea unui jet de apa si bicarbonat de sodiu (prophy-jet), bine tolerat si fara dureri care elimina si ultimele resturi de tartru, intarziind viitoarele depuneri. Printr-o tehnica de periaj corecta, prin folosirea apei de gura si a atei dentare nu doar ca se previne aparitia cariei dentare si a parodontopatiei, dar se si ingreuneaza aparitia placii bacteriene si implicit a tartrului dentar.Nu amanati detartrajul pe motiv ca tartrul "solidarizeaza" dintii. Daca dintii sunt mobili, tartrul impreuna cu microbii din el au determinat acest lucru iar prin amanare, boala evolueaza si medicul nu poate trece la urmatoarele etape ale tratamentului paradontal.

Retractia gingivala: simptom al parodontozei

In majoritatea reclamelor sau revistelor cu teme de sanatate se intalneste termenul “retractie gingivala” , insa informarea populatiei este destul de redusa in ceea ce priveste aceasta patologie.
Retractia gingivala reprezinta o manifestare specifica parodontozei, afectiune care, netratata, poate duce la pierderea dintilor. Trei din patru adulti sufera de un anumit grad de retractie gingivala, iar in majoritatea cazurilor nu provoaca durere si nu este luata in considerare.
Retragerea tesutului gingival incepe de obicei la varste cuprinse intre 35-40 de ani, iar majoritatea adultilor atribuie sensibilitatea si celelalte schimbari de la nivelul dintilor inaintarii in varsta si nu se prezinta la un consult de specialitate. Fara un tratament corespunzator, gingiile se retrag atat de mult incat radacinile dintelui raman expuse, iar dintii devin mobili.


Ce provoaca retractia gingivala?

Exista un numar de factori care contribuie la aparitia acestei afectiuni, dintre care:
• parodontoza;
• depuneri de tartru;
• factori ereditari;
• schimbari hormonale;
• stresul;
• fumatul;
• dieta deficitara;
• anumite afectiuni si/sau medicamente;
• obiceiuri care pot provoca ranirea gingiilor sau periajul agresiv;
• varsta inaintata.

Formarea placii la nivelul liniei gingiei si o igiena orala necorespunzatoare, sunt factori care favorizeaza aparitia retractiei gingivale. Bacteriile din placa elibereaza substante toxice care pot distruge tesutul gingival.

Pozitia incorecta a dintilor favorizeaza, de asemenea, aparitia acestei afectiuni. "Daca exista un contact anormal intre dinti, acesta va cauza retractia gingivala si chiar pot aparea probleme cu structura dintelui. Ideal ar fi ca acesti dinti sa ocluda (sa calce) normal. Asta se poate realiza prin mici slefuiri selective ale celor doi dinti (in locurile unde acestia au contact prematur) sau, daca exista o incongruenta (inghesuire) accentuata, prin aparat ortodontic," ne spune dr. Cosmin Ulman, medic stomatolog.

Obiceiuri precum scrasnitul sau inclestarea dintilor pot, de asemenea, sa provoace retragerea gingiilor.


Simptome
• gingiile se inflameaza si devin sensibile;
• sangerari gingivale frecvente in timpul periajului;
• gingiile se departeaza de dinte;
• halitoza (respiratie urat mirositoare);
• dintii devin mobili si se poate ajunge chiar la pierderea acestora;
• apare o sensibilitate la dulce, sarat, fierbinte sau rece;
• afectarea ocluziei (muscaturii).


Tratament

Tratamentul se face in functie de cauzele afectiunii si de starea de sanatate a gingiilor si dintilor. Indepartarea tartrului este primul pas in tratarea afectiunii. "Ca prima urgenta e nevoie de un detartraj. Tartrul acopera gingia, aceasta nu poate "respira", se retrage si in timp antreneaza si o topire a osului pe care ea se sprijina. Dupa detartraj se va putea vedea situatia exacta," explica dr. Ulman.

In cazul retractiei gingivale, dintii devin sensibili. Din acest motiv, stomatologul iti poate recomanda un agent pentru desensibilizarea dintilor. Majoritatea acestor agenti sunt sub forma de solutie si se aplica in zona sensibila cu ajutorul unui betisor de ureche. Poti folosi si paste de dinti care ajuta la ameliorarea durerilor provocate de sensibilitatea dentara.

Suplimentele alimentare, care contin calciu, magneziu, fosfor, vitamina B si vitamina C, sunt deseori prescrise in astfel de cazuri pentru regenerarea tesutului gingival.


Prevenire

In majoritatea cazurilor, retractia gingivala poate fi prevenita printr-o igiena orala corespunzatoare si controale regulate la medicul dentist. Asociatia Dentara Americana recomanda renuntarea la fumat si la purtarea piercing-urilor, ambele afectand sanatatea gingiilor.

De asemenea, periajul efectuat corect joaca un rol important in prevenire. Din acest motiv, specialistii recomanda alegerea unei periute cu peri moi, limitarea timpului acordat periajului, astfel incat sa nu depaseasca 3 minute si evitarea folosirii unei ape de gura cu efecte astringente.