Principiile alegerii unei paste de dinti

Pasta de dinti are rolul de a lustrui dintii, de a indeparta bacteriile ce determina formarea placii de tartru si respiratia urat mirositoare (halena) .
Pe masura ce bacteriile rezultate din particulele de mancare intalnesc placa dentara, acestea produc acizi ce ataca dintii si duc la aparitia cariilor sau a bolilor parodontale. Ingredientele din pasta de dinti ajuta la indepartarea acestor bacerii si lupta impotriva multor probleme dentare. Tipuri de pasta de dinti
Exista foarte multe tipuri de pasta de dinti in comert insa fiecare dintre acestea satisface anumite nevoi si cerinte:

Pasta de dinti pentru albire
** Pasta de dinti cu efect de albire nu albeste de fapt dintii, ci datorita substantelor abrazive si chimicalelor continute indeparteaza petele de pe dinti.
De asemenea ea contribuie la mentinerea culorii naturale a dintilor (nu se pot obtine efecte dincolo de nuanta originala a dintilor) sau a albului obtinut in urma unor metode avansate de albire (cabinetele stomatologice) .
Agentiii abrazivi continuti de pasta de dinti pot insa determina iritarea gingiilor sau o sensibilitate dentara crescuta (in special in cazul unui periaj agresiv) .

Pasta de dinti ce controleaza depunerile de tartru
** Aceasta pasta de dinti nu indeparteaza tartrul, ci doar previne acumularea acestuia in urma unui detartraj, efectuat de catre medicul dentist.
Ingredientele sale nu permite acumularea de piatra la nivelul gingiei, in jurul dintilor, impiedicand astfel formarea placii bacteriene. Un element cheie este xilitol, un zahar natural care lupta impotriva aparitia cariilor, impiedicand dezvoltarea bacteriilor; are si efect terapeutic vindecand si prevenind gingivita.
Utilizarea frecventa si prelungita poate determina sensibilitate dentara pentru unele persoane.

Pasta de dinti pentru dinti sensibili
** Pasta de dinti pentru dinti sensibili creeaza o bariera ce blocheaza factori posibili iritanti sa ajunga la nervii dintilor.
Sensibilitatea dentara se datoreaza in principal subtierii stratului de smalt si slabirii dintelui, prin expunerea radacinilor datorita retractiei gingivale.
Ingredientele protejeaza microtubulii dentinei ce sunt conectati cu nervii. Agentii alcalini din compozitie (bicarbonatul de sodiu, Co-Q10, aloe vera) reduc inflamatiile si calmeaza gingiile iritate. Pasta de dinti trebuie sa contina cat mai putini agenti abrazivi. Efectul de ameliorare a sensibilitatii dentare in timpul periajului este observabil dupa 4-6 saptamani.

Pasta de dinti cu fluor (de fapt preparate fluoride)
** Rolul sau este de a intari smaltul dintilor si de a-i remineraliza in urma uzurii si efectelor acizilor din alimente.
Pasta de dinti cu fluor este considerat un ajutor de incredere in ceea ce priveste prevenirea cariilor, in special pentru copii (cantitati reduse) si seniori.
Preparatele fluoride sunt importante pentru sanatatea dentara conform studiilor specialistilor, desi este un subiect destul de controversat in in cadrul igienei orale.

Pasta de dinti pentru sanatatea gingiilor
** Placa bacteriana si tartrul conduc adesea la boli parodontale. Desi acest tip de pasta de dinti nu poate trata bolile deja instalate, acesta poate controla acumularea de placa bacteriana sau preveni formarea acesteia.

Pasta de dinti pentru fumatori
** Aceasta contine mai multi agenti abrazivi, ce ajuta la indepartarea petelor de pe dinti, cauzate de formarea depozitelor de nicotina.
Insa medicii dentisti nu recomanda in general, utilizarea acestora deoarece poate provoca daune la nivelul smaltului si a tesutului gingival.

Pasta de dinti pentru respiratie proaspata
** Precum apa de gura, pasta de dinti pentru respiratie proaspata este conceputa pentru a masca respiratia urat mirositoare, dar nu trateaza halena.

Pasta de dinti naturala
** Pentru cei care se simt inconfortabil sa isi perieze dintii cu chimicale, pastele de dinti naturale sunt o alternativa perfecta. Acestea contin doar ingrediente naturale insa pot varia ca si rezultate. Unele pot sa nu contina preparate fluoride. Ingredientul miraculos al unei paste de dinti naturale este un sediment moale format din fibrele naturale ale unui copac indian (“ peelu”), ce indeparteaza delicat petele de pe dinti fara a vatama smaltul dintilor.

Pasta de dinti pentru copii
** Acest tip de pasta de dinti este special conceputa sa intruneasca cerintele speciale pentru dezvoltarea dentara a unui copil.
Fiind in formare, dintii lor trebuie protejati mai riguros, fiind susceptibili la carii. Adesea, acestea contin fluor.
Trebuie supravegheati in timpul periajului pentru a evita inghitirea pastei de dinti si folosirea excesiva a acesteia (ce pot determina aparitia fluorozei) .
Pasta de dinti pentru copii trebuie sa aiba o concentratie redusa de fluor (sub 1000ppmF), sa aiba un gust placut, un aspect placut si haios si sa nu contina zahar.

Pasta de dinti cu bicarbonat de sodiu
**Bicarbonatul de sodiu a reprezentat multa vreme o metoda traditionala de a curata dintii, desi nu are si efect terapeutic cum se mentioneaza in cazul fluorului. Acesta creeaza un mediu alcalin, impiedicand acizii sa atace suprafata dintilor.
Unele persoane prefera acest tip de pasta de dintii datorita efectului racoritor pe care il produce dupa periaj. Utilizarea frecventa si indelungata insa poate cauza iritarea gingiei, datorita efectului abraziv al bicarbonatCum functioneaza pasta de dinti?
Majoritatea persoanelor cunosc principiul sanatos al periatului pe dinti, care intareste dintii si previne aparitia anumitor afectiuni, insa cei mai multi nu cunosc mecanismul dupa care functioneaza o pasta de dinti, si cum actioneaza fiecare ingredient din compozitia sa. Acest lucru ar putea fi util in alegerea unei peaste de dinti mult mai eficienta pentru fiecare persoana in parte:

- actiunea abraziva
Agentul abraziv din pasta de dinti indeparteaza fizic particulele solide din diferite zone ale cavitatii bucale prin actiunea sa abraziva. De asemenea ajuta la indepartarea petelor si lustruieste suprafata dintilor;

-actiune antiseptica
Pasta de dinti contine agenti antimicrobieni care inhiba dezvoltarea bacteriilor in cavitatea bucala si este extrem de utila in prevenirea gingivitei.

-actiunea fluorului
Preparatele de fluor din pasta de dinti au un rol important: intareste dintii, imbunatateste culoarea si aspectul dintilor, previne formarea cariilor. ului de sodiu (mai slab decat al pastei de dinti) .
De retinut!
* Nu inghititi pasta de dinti deoarece poate cauza intoxicatie cu fluor. (in special copiii) !
* Nu utilizati pasta de dinti pentru rani deschise sau cosuri (desi pare sa aiba un efect benefic, pasta de dinti arde tesutul inconjurator si poate provoca arsuri sau iritatii) .
* Periajul trebuie sa dureze intre 2-3 minute (un periaj agresiv va vatama smaltul) .
* Consultati medicul dentist sau asistentul de igiena orala pentru a va recomanda un tip de pasta de dinti corespunzatoare cerintelor/problemelor dvs.
* Daca remarcati o sensibilitate dentara crescuta evitati pastele de dinti cu efect de albire.
* Daca o pasta de dinti nu isi dovedeste eficienta, nu dati vina pe pasta de dinti. Asigurati-va ca aceasta corespunde nevoilor dvs si apoi ca utilizati o tehnica corecta de periaj.
* Preferinta personala este importanta: alegeti pasta de dinti si in functie de preferintele dvs privind gustul si senzatia oferite de produs.

Consecintele muscarii buzelor si a obrajilor

Problemele cavitatii orale nu sunt un fapt neobisnuit.
Oricine se confrunta cu ele din cand in cand. Astfel de probleme pot implica gingiile, limba, buzele, fata interna a obrajilor, palatul si planseul cavitatii, regiunea orofaringiana sau dintii.
Deoarece in zona buzelor nu sunt glande sebacee, ele sunt mai uscate decat restul tenului. Frigul, vantul, caldura excesiva, sau deficienta de vitamina B in organism pot cauza craparea lor si cu, timpul, imbatranirea lor.
Nu-ti umezi buzele si nu le musca. Saliva nu hidrateaza buzele ci, evaporandu-se, le usuca si mai rau. Muscatul buzelor e un obicei prost, care nu-ti va aduce decat cojirea sau craparea lor.
Buzele sunt de fapt membrane mucoase foarte subtiri, ce folosesc si ca organe de simt. Fac parte din tegument insa au o structura foarte modificata, care le face atat de susceptibile diverselor atacuri ale factorilor din mediu. Pentru a ne face o parere in legatura cu sensibilitatea buzelor este de ajuns sa precizam faptul ca pielea are 16 straturi celulare, iar buzele au intre 3 si maxim 5. In plus, datorita structurii particulare, buzele au cel mai mare risc de a se deshidrata. Vasele sangvine se afla la suprafata, ceea ce confera buzelor culoarea rosie. Studiile au demonstrat faptul ca organismul uman pierde de 10 ori mai multa apa pe la nivelul buzelor comparativ cu orice alta suprafata a corpului.

Pentru buze, aparitia deshidratarii poate fi sinonima unei crize locale. Factorii care induc aceasta stare sunt variati, iar cu majoritatea ne confruntam zilnic. Fie ca este vorba de aerul rece al iernii, fie ca este vantul si praful de pe strazi (cu care ne vom confrunta de acum inainte) sau umiditatea redusa din interiorul locuintei, toate vor avea efecte devastatoare asupra hidratarii buzelor. Iar dupa ce tesutul a devenit deshidratat iar apa a fost scoasa din celule, buzele devin atat de fragile incat crapa, se sparg si ajung chiar sa sangereze. Leziunile care apar, adesea, sunt si foarte dureroase, iar simptomele de acest tip (sangerare, durere) sunt cele care supara cel mai mult pacientul.
Consecinta cea mai devastatoare a acestor obiceiuri vicioase este CANCERUL.
Cancerul de buza poate fi detectat mai devreme decat celelalte tipuri pentru ca este mai vizibil. Apare sub forma unei mici ulceratii nedureroase, fiind confundate de multe ori cu o afta sau un herpes sau sub forma de nodul in grosimea buzei. Adenopatia (ganglionii mariti de volum) este intodeauna prezenta, iar starea generala nu este afectata decat in stadiile tardive.
Cancerul de limba -este mai frecvent intalnit la barbati, cu un debut insidios, sub forma de ulceratie, nodul sau o proliferare conopidiforma. Apare senzatia de corp strain, durere la inghitire, iar starea generala se altereaza datorita dificultatilor in alimentare.
Cancerul de obraz - in etiologia lui sunt incriminate si traumatismele mecanice produse de dinti, resturi radiculare, lucrari dentare prost realizate, igiena bucala defectuoasa, iar pentru tegumentele obrazului este incriminata expunerea indelungata la soare.
Semnele cele mai frecvente sunt:
- gustul acru in gura si pe buze;
- o plaga care nu se vindeca si sangereaza usor;
- durerea in gura care nu dispare;
- umflarea sau ingrosarea limbii;
- o pata rosie sau alba pe gingie;
- respiratia urat mirositoare persistenta.
Simptomele care apar mai tarziu sunt:
- dificultati la muscat si inghitit;
- probleme in miscarea limbii;
- pierderea dintilor;
- amortirea limbii si in alte zone ale gurii;
- pierderea in greutate.
Multe dintre aceste simptome pot fi cauzate si de alte probleme mai putin serioase. Daca unul dintre aceste simptome dureaza mai mult de doua saptamani este important sa consultati un medic stomatolog. Unul dintre examenele care poate sa puna diagnosticul de tumora este BIOPSIA.

Profilaxie si tratament
Alti pasi care pot fi facuti pentru prevenire sunt:
- ingrijirea danturii si o igiena dentara sanatoasa;
- tratamentul cariilor;
- extractia resturilor radiculare;
- tratamentul hiperplaziilor gingivomucoase ale vechilor purtatori de proteze incorecte;
- evitarea muscaturilor de obraz involuntare;
- controlul periodic al limbii si gurii;
- cei care fumeaza si beau alcool sa fie atenti la schimbarile de culoare, umflaturi, ulceratii care apar;
- o dieta sanatoasa;
- o expunere redusa la soare
Tratamentul este chirurgical, chimioterapic, iar prognosticul lor este rezervat. Depistarea precoce alaturi de radicalitatea interventiei, in contextul unui tratament complex duc la mari sanse de supravietuire a acestor bolnavi.

Ata dentara

De multe ori, unora dintre noi poate ne este lene sa ne periem dintii de 2-3 ori pe zi....insa altora, care tin foarte mult la sanatatea dentara, ne place sa urmam toate etapele de igiena orala.
Pentru ca v-am povestit intr-un articol anterior despre metodele de periere a dintilor, m-am gandit ca ar fii ideal sa va povestesc si depre metodele auxiliare, cum ar fi folosirea atei dentare cu tot ce implica ea.
Folosirea atei dentare este o etapa importanta in curatarea dintilor. Aceasta practica dureaza numai cateva minute si este frecvent recomandata de catre medici pentru mentinerea sanatatii dintilor. Aflati care sunt secretele folosirii atei dentare si care sunt modalitatile corecte de utilizare. Aceste aspecte sunt extrem de importante deoarece utilizarea necorespunzatoare dauneaza nu doar sanatatii orale ci si starii generale de sanatate.
Periajul dentar nu este suficient pentru a inlatura placa dentara, deoarece bacteriile sunt asezate si in partile laterale ale dintilor unde periuta nu poate ajunge. Prin folosirea atei dentare este inlaturata placa dentara existenta intre dinti si de-a lungul gingiilor.
Persoanele care nu intrebuinteaza ata dentara prezinta portiuni mai mari cu depuneri de placa dentara, decat cele care o utilizeaza.
Sunt medici stomatologi care considera ca folosirea atei dentare este mai eficienta decat periajul insusi. De aici, am putea conchide ca combinatia celor doua metode de igiena dentara asigura sanatatea dentara pentru o perioada lunga de timp.
Ata dentara - indicatii
- elimina resturile dintre dinti si de-a lungul gingiei;
- curatati suprafata dintilor;
- controleaza respiratia urat mirositoare
Folosirea corecta a atei dentare
Utilizati ata dentara o data pe zi, imediat dupa ce v-ati spalat pe dinti.

1. Rupeti o bucata din ata dentara de aproximativ 30-40 cm lungime. Puteti folosi ata cerata, cu arome sau fara, mai lata sau mai subtire. Toate au acelasi rol; e doar o chestiune de preferinta.

2. Bucata de ata dentara rupta se infasoare pe degetul aratator de la ambele maini. Intre degete se lasa aproximativ 3-5 cm de ata dentara libera pentru lucrul efectiv.

3. Pentru a introduce ata dentara intre dintii de sus, impingeti usor degetele, alternativ, folosind o miscare de zig-zag. In cazul dintilor foarte apropiati apasati usor in jos ata dentara printre dinti printr-o miscare de zig-zag.

4. Deplasati cu atentie ata in sus si in jos in spatiul dintre dinti. Asigurati-va ca ata dentara aluneca pe intreg spatiul dintre dinti, astfel incat sa curate si zona dintre dinte si gingie. Curbati ata dentara la baza fiecarui dinte, in forma literei C. Nu fortati pentru a nu va ranii.

5. Scoateti usor ata dintre dinti.

6. Desfaceti o bucata mica de ata dentara curata de pe unul dintre degetele aratatoare. Portiunea de ata dentara utilizata pentru curatare va fi infasurata pe celalalt deget, astfel incat sa ramana libera o bucata de ata dentara nefolosita. Cu aceasta repetati procedura de igienizare la urmatoarea pereche de dinti.

7. Repetati aceste etape pentru a curata spatiile dintre toti dintii, inclusiv dintii din spate.

8. Clatiti-va bine cu apa pentru a elimina reziduurile alimentare si cele din placa bacteriana.
Cand sa apelati la stomatolog?
Daca nu ati folosit niciodata ata dentara exista riscul ca la prima folosire sa apara sangerari usoare la nivelul gingiilor sau durere.Nu intrerupeti rutina acestui nou tip de igiena bucala.. Dupa cateva zile gingiile ar trebui sa se vindece. Daca sangerarea este masiva si nu se opreste sau daca gingiile sunt inflamate mergeti la consult stomatologic.
Practica duce la perfectiune
Utilizarea atei dentare este o abilitate pe care o veti stapani mai bine cu cat aveti mai multa experienta. Daca tehnica vi se pare dificila solicitati medicului stomatolog mai multe detalii.

BOALA PARODONTALA

Afectiunile parodontale ocupa in acest moment o mare parte a cazuisticii de specialitate din tara noastra. O contributie la numarul crescut al parodontopatiilor in stadiu avansat din ultima vreme, o au neglijenta si lipsa masurilor de preventie oro-dentara, precum si o lipsa de informare a pacientilor cu privire la semnificatia, evolutia si tratamentul acestei boli. Pentru a intelege mai bine aceasta boala este nevoie de o intelegere a ansamblului de structuri care sunt afectate in evolutia sa.
Parodontiul insumeaza totalitatea tesuturilor ce inconjoara si sustin dintii in cavitatea bucala. El este alcatuit de substratul osos, mai precis osul maxilar si alveola, cat si de parodontiul moale si anume gingia impreuna cu ligamentele alveolare.
Boala parodontala este o afectiune cronica de tip inflamator si de origine microbiana a structurilor parodontale iar incidenta ei in rindul pacientilor este intr-o continua crestere in ultimii ani. Mecanismul de producere implica in prima faza o iritare a gingiei de catre toxinele eliberate de microorganismele din placa bacteriana, insa exista peste 170 de factori ce contribuie la declansarea ei, printre acestia putand fi amintiti o serie de factori locali: o igiena bucala deficitara, tartrul, pozitia dintilor pe arcade, cariile, lucrarile protetice incorect adaptate; factori generali ce cuprind varsta, predispozitia genetica, anumite boli cronice (ex.: diabetul zaharat) stresul, imunitatea scazuta, stari fiziologice (pubertatea, sarcina) insa si asa zisele “obiceiuri vicioase” ca fumatul, consumul de cafea sau bauturi alcoolice in exces etc.
Este foarte importanta o diagnosticare precoce si monitorizare continua, intrucat consecintele evolutiei acestei boli sunt foarte grave, printre ele numarandu-se chiar pierderea dintilor. Din acest motiv, un rol important il are profilaxia alaturi de o depistare precoce prin recunoasterea principalelor semne de aparitie a bolii.
Prima forma de manifestare clinica este inflamatia simpla a gingiei (gingivita simpla) care se traduce prin sangerari la periaj sau chiar la atingere, modificari de culoare de la rosu aprins pana la violaceu, alte manifestari locale (prurit, senzatie de tensiune interdentara). in general, boala este insotita de halena urit misoritoare, in special dimineata, dar si pe parcursul zilei, gust neplacut, hiperestezie dentara. Formele avansate aduc cu sine modificari ireversibile cum ar fi retractiile gingivale si mobilitatea crescuta a dintilor.
Tratamentul propriu zis este complex si nu implica vindecarea completa, ci mai degraba incetinirea evolutiei bolii si controlul factorilor etiologici. Acest lucru se obtine atit printr-o monitorizare atenta din partea medicului dentist, cit si printr-o educare a pacientului in domeniul sanatatii orale alaturi de stapanirea si insusirea tehnicilor de igiena la nivel local. Deasemenea, presupune vizitele regulate la cabinetul de medicina dentara, detartraj periodic (cel putin o data la 6 luni) periajul corect asociat cu folosirea atei dentare si a apei de gura.
Incetinirea procesului evolutiv poate fi obtinut de catre medic in cabinet, in functie de stadiul bolii, prin aplicatii locale cu substante antibiotice sau antiinflamatoare, tratament antibiotic pe cale generala, interventii chirurgicale (de la chuiretajul gingival si subgingival, gingivectomii, operatiile cu lambou, chirurgia osoasa alveolara) si echilibrarea ocluzala prin restaurari coronare, protetice, tratament ortodontic si imobilizare.
Dupa stabilizarea bolii se poate trece la terapii de intretinere prin vaccinuri de origine animala, vegetala, vitaminoterapie, folosirea de substante imunobiologice.
Considerata mult timp o boala cu evolutie incerta si cu un prognostic rezervat, boala parodontala poate fi astazi controlata prin proceduri terapeutice complexe si eficiente. Din acest motiv, este necesar sa fie privita ca un proces patologic complex care trebuie abordat prin asocierea unor masuri terapeutice medicamentose chirurgicale locale si generale, pe fondul respectarii normelor de igiena orala si a unei stari de sanatate generala.

Ce provoaca deteriorarea smaltului dentar?

Desi are o rezistenta crescuta datorita continutului de minerale, smaltul dintilor poate fi totusi afectat. Specialistii spun ca acizii produsi de bacteriile din placa depusa pe dinti duc la scaderea pH-ului dintelui si la demineralizarea smaltului. O usoara demineralizare poate surveni de fiecare data cand mancam sau bem ceva acid. De asemenea, smaltul se poate sparge sau crapa si, spre deosebire de oase, smaltul nu se poate reface.


Carii si sensibilitate

In momentul in care smaltul este afectat, partea de sub, dentina, devine vulnerabila. Pe langa riscul mare de carii, dintele afectat devine sensibil la rece, cald sau dulce.


Cum ataca bacteriile smaltul?

Bacteriile din gura se hranesc cu zaharul din resturile alimentelor pe care le consumi. Astfel se formeaza acizi care ataca smaltul.

De asemenea, acizii din sucurile carbogazoase sau alte bauturi sunt nocivi pentru dinti. Consumul excesiv sau pe o perioada indelungata poate provoca eroziunea dintelui.


Ce provoaca deteriorarea smaltului?

Probleme digestive. Afectiuni, precum bulimia, care provoaca voma sau refluxuri acide pot afecta si smaltul dintilor. Acidul din stomac ajuns in gura are un efect corosiv asupra smaltului dentar.

Xerostomia. Senzatia de gura uscata, este un simptom care apare deseori in momentul in care nivelul salivei din gura scade usor sesizabil sau chiar drastic. Aceasta nu este o afectiune, dar poate fi un simptom pentru alte afectiuni. In acest caz, acizii raman la nivelul gurii pentru o perioada mai lunga de timp, afectand mai mult smaltul. In mod normal, saliva neutralizeaza acizii care provoaca eroziunea dentara.

Obiceiuri proaste. Niciodata nu iti folosi dintii pentru a deschide o sticla, pachet sau alte recipiente. Risti sa spargi sau crapi smaltul dintilor. Obiceiuri precum roaderea unghiilor sau spargerea semintelor pot avea efecte similare asupra smaltului.

Bruxismul. Unele persoane au obiceiul de a-si lovi si freca dintii in timpul noptii. Acest obicei se numeste bruxism nocturn. Bruxismul este provocat de stres si anxietate. Bruximul are mai multe cauze. Stresul este unul dintre cei mai importanti factori. Poate fi insa si o reactie a corpului atunci cand dintii nu se aliniaza si nu sunt pozitionati corect (tulburari de ocluzie). Bruxismul poate fi si unul dintre simptomele anumitor boli neuromusculare rare, care afecteaza fata. In rare cazuri, bruxismul poate fi o reactie adversa a unor medicamente care trateaza depresia (Prozac, Zoloft sau Paxil).

Persoanele cu bruxism isi pot avaria dintii. Frecatul dintilor poate duce la tocirea smaltului, la expunerea dentinei si astfel dintii devin sensibili. Bruxismul sever este asociat cu unele probleme ale maxilarului, dureri ale fetei si migrene in timpul diminetii.

Copiii si eroziunea smaltului. Numarul copiilor cu probleme dentare este in crestere. De ce? Specialistii cred ca in prezent copiii consuma prea multe bauturi acidulate si dulciuri.

Alimentatia. Cele mai periculoase alimente sunt otetul si muraturile si asta din cauza ph-ului scazut. Nici gemul de fructe, mustarul, maioneza si ketchup-ul nu sunt tocmai alegerile potrivite pentru sanatatea dintilor tai, deoarece au un pH situat intre 3,0 si 4,0.

Si consumul de fructe iti poate afecta smaltul. Din cauza unui pH foarte scazut, lamaile sunt considerate cele mai daunatoare fructe pentru dantura ta. Sunt urmate de mere, portocale si grepfrut.


Cum iti poti proteja dintii?
• Incearca sa reduci consumul de bauturi acidulate si opteaza pentru produsele alcaline care neutralizeaza acizii (lapte, branza sau alte produse lactate). Folosirea paiului pentru a sorbi sucul poate tine acizii la distanta de dinti;
• Mesteca guma fara zahar dupa fiecare masa. Astfel se stimuleaza producerea salivei, care neutralizeaza acidul din gura. Consumul de apa poate fi, de asemenea, de folos. Apa clateste dintii si reduce cantitatea de acid din gura;
• Periajul dintilor dupa fiecare masa face parte din procesul de ingrijire al dintilor. Insa, pentru a-i proteja, nu trebuie sa-ti periezi dintii cel putin o ora dupa ce ai consumat alimente sau bauturi acide. Atunci smaltul este mai moale;
• Mergi regulat la un consult stomatologic. Aici vei primi ajutor si sfaturi despre cum sa iti protejezi dantura.

Tartrul si detartrajul

Tartrul se formeaza prin mineralizarea in timp a placii bacteriene impreuna cu sarurile de calciu din saliva. Acesta adera de suprafata dintilor dar si pe alte zone dure si anume: obturatii (plombe), punti dentare, proteze, implante sau aparate ortodontice (fixe sau mobile) si poate fi un factor favorizant al aparitiei bolii parodontale.
Exista doua tipuri de tartru: supra si subgingival.Tartrul supragingival are o culoare alb-galbui cu consistenta redusa la inceput dar poate ajunge la un maroniu negru daca se impregneaza cu coloranti alimentari sau nicotina la fumatori; mineralizarea acestuia se face datorita prezentei salivei.Tartrul subgingival este de culoare inchisa si de duritate mai mare si mineralizarea lui se face datorita prezentei sangelui.
Ritmul de formare a tartrului poate varia in functie de natura alimentelor, a fluxului de saliva iar indepartarea lui poate varia in functie de fixarea si aderenta lui la suprafata dentara. Unele persoane prezinta o predispozitie individuala, avand depozite reduse, moderate sau mari de tartru.

Indepartarea tartrului se face printr-o metoda terapeutica numita detartraj. Acesta se poate realiza:
- cu instrumentar actionat manual
- cu ultrasunete
- cu aer comprimat (sonic).
Detartrajul manual si cel cu ultrasunete indeparteaza tartrul supragingival, pe cand cel subgingival este indepartat cu instrumente si chiurete de detartraj speciale si doar in parte, cu ultrasunete.
Cel mai des intalnit este detartrajul cu ultrasunete care are o actiune netraumatizanta pe dinti si gingii, e bine suportat si nedureros la persoanele adulte, echilibrate neuropshihic si care nu au dinti sensibili (hipersensibilitate dentinara) iar apa pulverizata de aparatul de detartraj elibereaza o presiune locala realizand curatarea zonei dar si indepartarea tartrului dislocat. Nu se recomanda efectuarea detartrajului ultrasonic la persoanele care au reflex accentuat de voma, probleme respiratorii (astm, emfizem pulmonar, fibroza chistica), pacienti cu pacemaker, copii sau dinti cu suprafata radiculara expusa.
Detartrajul sonic este asemanator celui cu ultrasunete doar ca in acest caz este antrenat un jet puternic de aer. Cu toate acestea, el prezinta o eficienta mai redusa.

Se recomanda efectuarea unui detartraj o data la sase luni, iar la pacientii cu lucrari fixe si implante odata la patru luni.Este foarte important ca rezultatul detartrajului sa fie o suprafata perfect neteda, chiar lustruita, pe care depunerea placii bacteriene si a tartrului sa nu fie favorizata. Acest rezultat se obtine, pe langa periajul profesional cu paste abrazive speciale, gume de lustruit si prin folosirea unui jet de apa si bicarbonat de sodiu (prophy-jet), bine tolerat si fara dureri care elimina si ultimele resturi de tartru, intarziind viitoarele depuneri. Printr-o tehnica de periaj corecta, prin folosirea apei de gura si a atei dentare nu doar ca se previne aparitia cariei dentare si a parodontopatiei, dar se si ingreuneaza aparitia placii bacteriene si implicit a tartrului dentar.Nu amanati detartrajul pe motiv ca tartrul "solidarizeaza" dintii. Daca dintii sunt mobili, tartrul impreuna cu microbii din el au determinat acest lucru iar prin amanare, boala evolueaza si medicul nu poate trece la urmatoarele etape ale tratamentului paradontal.

Retractia gingivala: simptom al parodontozei

In majoritatea reclamelor sau revistelor cu teme de sanatate se intalneste termenul “retractie gingivala” , insa informarea populatiei este destul de redusa in ceea ce priveste aceasta patologie.
Retractia gingivala reprezinta o manifestare specifica parodontozei, afectiune care, netratata, poate duce la pierderea dintilor. Trei din patru adulti sufera de un anumit grad de retractie gingivala, iar in majoritatea cazurilor nu provoaca durere si nu este luata in considerare.
Retragerea tesutului gingival incepe de obicei la varste cuprinse intre 35-40 de ani, iar majoritatea adultilor atribuie sensibilitatea si celelalte schimbari de la nivelul dintilor inaintarii in varsta si nu se prezinta la un consult de specialitate. Fara un tratament corespunzator, gingiile se retrag atat de mult incat radacinile dintelui raman expuse, iar dintii devin mobili.


Ce provoaca retractia gingivala?

Exista un numar de factori care contribuie la aparitia acestei afectiuni, dintre care:
• parodontoza;
• depuneri de tartru;
• factori ereditari;
• schimbari hormonale;
• stresul;
• fumatul;
• dieta deficitara;
• anumite afectiuni si/sau medicamente;
• obiceiuri care pot provoca ranirea gingiilor sau periajul agresiv;
• varsta inaintata.

Formarea placii la nivelul liniei gingiei si o igiena orala necorespunzatoare, sunt factori care favorizeaza aparitia retractiei gingivale. Bacteriile din placa elibereaza substante toxice care pot distruge tesutul gingival.

Pozitia incorecta a dintilor favorizeaza, de asemenea, aparitia acestei afectiuni. "Daca exista un contact anormal intre dinti, acesta va cauza retractia gingivala si chiar pot aparea probleme cu structura dintelui. Ideal ar fi ca acesti dinti sa ocluda (sa calce) normal. Asta se poate realiza prin mici slefuiri selective ale celor doi dinti (in locurile unde acestia au contact prematur) sau, daca exista o incongruenta (inghesuire) accentuata, prin aparat ortodontic," ne spune dr. Cosmin Ulman, medic stomatolog.

Obiceiuri precum scrasnitul sau inclestarea dintilor pot, de asemenea, sa provoace retragerea gingiilor.


Simptome
• gingiile se inflameaza si devin sensibile;
• sangerari gingivale frecvente in timpul periajului;
• gingiile se departeaza de dinte;
• halitoza (respiratie urat mirositoare);
• dintii devin mobili si se poate ajunge chiar la pierderea acestora;
• apare o sensibilitate la dulce, sarat, fierbinte sau rece;
• afectarea ocluziei (muscaturii).


Tratament

Tratamentul se face in functie de cauzele afectiunii si de starea de sanatate a gingiilor si dintilor. Indepartarea tartrului este primul pas in tratarea afectiunii. "Ca prima urgenta e nevoie de un detartraj. Tartrul acopera gingia, aceasta nu poate "respira", se retrage si in timp antreneaza si o topire a osului pe care ea se sprijina. Dupa detartraj se va putea vedea situatia exacta," explica dr. Ulman.

In cazul retractiei gingivale, dintii devin sensibili. Din acest motiv, stomatologul iti poate recomanda un agent pentru desensibilizarea dintilor. Majoritatea acestor agenti sunt sub forma de solutie si se aplica in zona sensibila cu ajutorul unui betisor de ureche. Poti folosi si paste de dinti care ajuta la ameliorarea durerilor provocate de sensibilitatea dentara.

Suplimentele alimentare, care contin calciu, magneziu, fosfor, vitamina B si vitamina C, sunt deseori prescrise in astfel de cazuri pentru regenerarea tesutului gingival.


Prevenire

In majoritatea cazurilor, retractia gingivala poate fi prevenita printr-o igiena orala corespunzatoare si controale regulate la medicul dentist. Asociatia Dentara Americana recomanda renuntarea la fumat si la purtarea piercing-urilor, ambele afectand sanatatea gingiilor.

De asemenea, periajul efectuat corect joaca un rol important in prevenire. Din acest motiv, specialistii recomanda alegerea unei periute cu peri moi, limitarea timpului acordat periajului, astfel incat sa nu depaseasca 3 minute si evitarea folosirii unei ape de gura cu efecte astringente.

FLUORIZAREA DINTILOR

Fluorul este un element chimic, un halogen, avand starea de agregare gazoasa, iar in natura se gaseste sub forma de compusi (saruri), fluoruri organice si anorganice. Fluorura de calciu se gaseste in stare naturala in concentratie scazuta in apa de baut si in cantitati mici si in ceai. Apa oceanului contine 1,3 ppm (parti per milion). Acidul fluorhidric este folosit in aplicatii industriale, iar hexafluorura de sodiu este folosita in separarea izotopilor de uraniu. Combinatiile fluorului cu sodiu, calciu, care sunt utile in dezvoltarea dentara, precum si in igiena orala, se gasesc in apa de baut, pasta de dinti, apa de gura. Studiile au aratat ca ionul de fluor are rolul de a apara smaltul impotriva cariilor dentare. Fluorizarea apei este asociata cu scaderea numarului de carii atat la copii, cat si la adulti, chiar daca exista critici care nu recomanda fluorizarea apei. De ce? Pentru ca ionul de fluor (la care ne vom referi in continuare, ca si fluorul), in cantitati excesive este toxic. Cand poate aparea toxicitatea? Cand doza totala de fluor ingerata este de peste 0,1 mg/kg corp. Aceasta doza de 2 mg ingerata de un copil de 20 kg poate fi toxica, in conditiile in care acest copil beneficiaza de aportul de apa fluorizata, de un tratament sistemic cu pastile de fluor, utilizeaza si apa de gura, si pasta de dinti cu fluor, din care ingereaza accidental, consuma alimente cu supliment de fluor concomitent, ceea ce este foarte rar intalnit. In cazul ingestiilor accidentale de fluor, se recomanda administrarea laptelui si a carbonatului de calciu pentru absorbtia intestinala mai lenta a fluorului.
Smaltul contine hidroxiapatita de calciu, iar in urma administrarii de fluor, acest ion inlocuieste ionul de hidroxid, rezultand fluorapatita de calciu, o structura mult mai rezistenta si mai stabila la atacul acizilor din cavitatea bucala. Exista anumiti specialisti care considera ca administrarea compusilor cu fluor determina scaderea imunitatii organismului, favorizand instalarea bolilor autoimune, a bolilor tiroidiene, a sindromului Down, a fracturilor osoase si chiar a cancerului. Cu toate acestea, exista agentii si organizatii profesionale care combat aceste afirmatii pe baze stiintifice si recunosc efectul benefic al fluorizarii in combaterea cariilor.
Ce trebuie sa stim:
• Tratamentul cu combinatiile fluorului consta in aplicatii locale (pe dinti) sau in administrarea de pastile sau picaturi pe cale generala.
• Cel mai adesea, fluorul se aplica folosind paste de dinti, geluri, lacuri, apa de gura. Gelurile si lacurile sunt indicate pacientilor cu risc crescut de carii, purtatorilor de aparate ortodontice, celor care fac radioterapie pentru cancerul localizat la cap sau gat, persoanelor cu flux salivar scazut.
Excesul
Fluoroza dentara apare ca urmare a administrarii in exces a fluorului. Dozarea in exces se refera la cantitati mai mari de 0,7-1,2 ppm. In acest caz se distruge structura smaltului, dintii devin galbeni, cu pete albe, uneori cu minigeode pe suprafata smaltului. Aceste efecte apar cand excesul s-a produs in perioada de formare a dintilor, intre 6 luni si 5 ani, cand vorbim de dentitia definitiva. Nu este exclus sa fie afectati si dintii de lapte, acestia formandu-se incepand cu perioada intrauterina. Majoritatea specialistilor recomanda administrarea pastilelor de fluor in functie de greutatea de referinta, in acest mod :
•


1. copii intre 0 si 6 luni, de circa 7 kg, cate 0,01 mg/ zi
• 2. copii intre 7 si 12 luni, de circa 9 kg, cate 0,5 mg/zi
• 3. copii intre 1 si 3 ani , de circa 13 kg, cate 0,7 mg/zi
• 4. copii intre 4 si 8 ani , de circa 22 kg, cate 1 mg/zi
• 5. copii intre 9 si 13 ani , de circa 40 kg, cate 2 mg/zi
• 6. restul cate 3 si 4 mg/zi.
Tratamentul fluorozei se face de medicul dentist, folosind metode de cosmetizare care pornesc de la albirea dentara, pentru cazurile mai usoare, si ajung la prepararea unor coroane fizionomice in cazurile grave. Aceste tratamente sunt destul de costisitoare, de aceea este bine sa prevenim fluoroza dentara, dar sa avem in vedere ca administrarea fluorului in dozele recomandate poate fi benefica in prevenirea cariilor atat la copii, cat si la adulti.

CARIILE.
• Fluorul initiaza remineralizarea dintilor si se absoarbe pe suprafata smaltului acolo unde acesta e demineralizat. Prezenta fluorului pe suprafata dintelui atrage ionii de calciu, rezultand formarea unei matrici mai solide.
• Fluorul poate creste rezistenta dintilor la carii, prin fluorapatita de calciu care este mai rezistenta la atacul acid.
• Fluorul inhiba capacitatea bacteriilor de a forma acizi. Bacteriile vor consuma mai putin zahar, din cauza prezentei fluorului, rezultand mai putini acizi care vor produce demineralizarea smaltului.

INDICATII TERAPEUTICE. Inainte de administrarea fluorului este bine sa consultati dentistul. Acesta poate sa va recomande tratamentul in unul dintre cazurile:
• Pete albe pe dinti
• Risc crescut de carii
• Tratamente cu aparate ortodontice
• Sensibilitate dentara crescuta
• Protejarea radacinilor dentare descoperite
• Pacienti cu radioterapie si flux salivar scazut n Pacientii institutionalizati

Unde gasim fluorul:
• PASTA DE DINTI contine: 0,1% (1.000 ppm ) fluor sub forma de monofluorfosfat (MFP). 100 g pasta de dinti contin 0,76 MFP, adica 0,1 g fluor.
Pastele de dinti care contin 1,1 % fluor trebuie folosite doar o data pe zi si au rol in preventia cariilor.
• APA DE GURA contine fluorura de sodiu, iar cele de folosinta zilnica contin 0,05% (225 ppm) NaF.
• GELURI: sunt aplicate in gutiere care se mentin 4 minute pe dinti, in muscatura, iar apoi 30 minute cel putin nu se ingereaza lichide sau alte mancaruri.
• LACURI: se aplica mai usor, fara necesitatea existentei gutierelor, in cantitati mai mici.

Sensibilitatea dentara

Sensibilitatea dintilor (hipersensibilitate dentinara) reprezinta un discomfort al unuia sau mai multor dinti, si este o problema de ordin stomatologic extrem de comuna, cu care se confrunta foarte multi oameni, in special odata cu inaintarea in varsta. Aceasta este resimtita cu precadere cand se consuma bauturi sau alimente fierbinti sau reci, dulciuri, atunci cand un dinte intra in contact cu alti dinti sau cu limba.

Durerea poate fi ascutita, neasteptata, brusca, resimtita la nivelul termintatiilor nervoase ale dintelui/dintilor si dureaza de regula doar cateva secunde, rareori se poate prelungi (aceasta se repeta de-a lungul unei perioade de timp mai indelungate) . Aceasta se caracterizeaza fie printr-o senzatie de furnicaturi ori o strafulgerare de durere ce pot afecta toti dintii, anumite zone ale acestora, doar cativa dinti sau doar unul. Durerea asociata poate fi constanta sau intermitenta, insa nu trebuie confundata cu durerea provocata de afectiuni ale radacinii dintelui sau a nervului (daca durerea este prelungita si creste in intensitate) .

In conditii normale, dentina (stratul ce inconjoara nervul dintelui) este acoperita de smalt la nicelul coroanei dintelui si de gingiile ce inconjoara dintele. In timp, stratul de smalt se subtiaza oferind o protectie mai scazuta a dintelui, in timp ce gingiile se pot retrage, lasand descoperit stratul de dentina. Dentina reprezinta o retea formata dintr-un numar mare de pori sau micro-tuburi dinspre exteriorul dintelui catre nervul acestuia, in centru. Atunci cand dentina este expusa, aceste micro-tuburi (si pulpa dentara din acestea) devin expuse mediului oral extern si astfel sunt stimulate la schimbarile de temperatura ale alimentelor sau de patrunderea aerului. Expunerea la mediul oral exterior determina miscari ale fluidelor in cadrul acestor micro-tuburi creand anumite tensiuni asupra nervului, si astfel dintii devin sensibili la fierbinte sau rece si provocand durerea ca un semnal transmis de catre nervul dintelui.
In general dentistii trebuie sa realizeze o investigatie in prealabil pentru a determina cauza discomfortului provocat de dinti, deoarece dintii pot deveni sensibili si datorita unei traume suferite sau a unor afectiuni dentare ce pot distruge pulpa dentara.

Tipuri de sensibilitate dentara

Exista doua tipuri majore de sensibilitate dentara:
1. Sensibilitatea dentinara – are loc atunci cand stratul de mijloc al dintelui (dentina) este expus mediului oral exterior si poate afecta unul sau mai multi dinti odata.
2. Sensibilitate la nivelul pulpei dentare – are loc atunci cand pulpa dentara (masa de vase de sange si nervi situata in centrul dintelui) reactioneaza la diversi stimuli, provocand durerea; de obicei afecteaza un singur dinte si indica existenta unor leziuni al pulpei dentare.
De asemenea acest tip de durere poate fi resimit si datorita unui dinte rupt (leziuni, carii) sau a unei oburatii defectuoase.

Cauze

Exista foarte multi factori care pot determina o sensibilitate crescuta a dintilor, inclusiv afectiunile parodontale (la nivelul gingiilor), cariile, fisuri ale dintilor, subtierea smaltului, obturatii necorespunzatoare sau presiunea exercitata asupra dintilor prin inclestare sau scrasnitul acestora (bruxism) .

1. Dentina reprezinta stratul interior al dintelui ce comunica cu pulpa dentara prin intermediul micro-tuburilor dentinare. Expuse la caldura, raceala, dulce/ acru/ sau atingere/ presiune aceste terminatii nervoase cauzeaza sensibilitate crescuta a dintilor. Expunerea dentinara se produce atunci cand stratul exterior al dintelui nu este acoperit, insa cel mai frecvent atunci cand exista o recesiune a gingiilor sau pierderea stratului de cement dentinar de la suprafata dintelui.

Sensibilitatea dentinara poate avea drept cauze:
-subtierea smaltului prin perierea prea dura a dintilor (aceasta poate determina si retragerea tesutului gingival de pe suprafata dintelui) ;
-o igiena orala precara, ce permite bacteriilor acide sa dizolve stratul de smalt al dintelui;
-uzura dintilor dupa o anumita perioada de timp;
-cariile dentare lasate netratate;
-obturatii necorespunzatoare sau defectuoase;
-retragerea gingiilor cauzata de o afectiune parodontala, datorita varstei ori a unei perieri ultra-zeloase ce pot expune radacina dintelui (poate aparea si o sensibilitate axcesiva la nivelul gingiilor) .
-afectiuni ale gingiei (gingivita) - gingia inflamata sau hiper snesibila poate cauza o sensibilitate ridicata a dintilor dar si a liniei gingivale datorita pierderii ligamentelor suportive, deerminad expunerea suprafetei radiculare ce conduce direct la bnervul dintelui.
-varsta poate fi o cauza reala: sensibilitatea dintilor atinge punctele sale maxime in jurul varstei de 25 pana la 30 de ani.
-existenta unei placi bacteriene pe suprafata radacinii dintelui ; tartru;
-folosirea pe termen lung a unor anumite ape de gura: in special cele ce contin anumiti acizi care pot agrava aceasta problema a sensibilitatii dentare, mai ales daca este expusa dentina (este necesar sfatul unui specialist cu privire la folosirea unei solutii fluoride neutre) ;
-interventii chirurgicale la nivelul gingiei ce au determinat expunerea radacinei dintelui sau curatarea/ innalbirea dintilor, tratamentul radicular, inserarea unei coroane dentare sau restaurarea unui dinte. (sensibilitatea cauzata de procedurile dentare dispare de obicei dupa circa 4-6 saptamani) ;
-utilizarea in exces a materialelor si substantelor pentru innalbire a dintilor (de exemplu pasta de dinti cu bicarbonat de sodiu sau peroxizi), in special atunci cand radacinile acestora sunt deja expuse mediului oral exterior.
-consumul in exces al bauturilor si alimetelor ce contin acizi, daunatori smaltului.

2. Sensibilitatea dezvoltata la nivelul tesutului pulpei dentare (ce contine numeroase vase de sange si terminatii nervoase) se poate datora:
- unor carii severe sau a unor infectii;
- fisuri ale dintelui (ce se pot umple cu bacterii din placa bacteriana cauzand inflamarea pulpei dentinare) ;
- o interventie recenta asupra dintelor cu freza;
- inclestarea sau scrasnitul dintilor in mod excesiv;
- o obturatie necorespunzatoare;
- presiunii exercitate la nivelul dintilor.

In afara de acestea exista si o serie de tratamente dentare ce pot provoca sensibilitate ridicata a dintilor : innalbirea, curatarea dentara profesionala, atasarea unor aparate dentare sau realizarea unei obturatii. Insa aceasta dispare intr-o perioada de timp de cel mult cateva saptamani.
De cele mai multe ori aceste probleme apar odata cu retragerea tesutului gingival, ce acopera ca o patura protectiva radacinile dintelui. Exista doua cauze principale a retragerii liniei gingivale:
-perierea necorespunzatoare si prea energica a dintilor, creand o presiune prea mare asupra acestora si indepartand tesutul gingival de la baza dintilor;
-o igiena orala precara conduce de cele mai multe ori la depunerea tartrului in jurul dintilor si al gingiilor: acesta este responsabil si pentru diverse boli periodontale si a gingivitei ce duc la retragerea gingiei.

Primul pas in a face ceva pentru a reduce sensibilitatea dentara este determinarea cauzei declansarii acesteia. In cazul identificarii unei expuneri dentiare ca si cauza principala trebuie avute in vedere:
-utilizarea unei periute de dinti cu perii moi ;
-perierea dintilor trebuie sa se faca corespunzator pentru a evita abraziunea exercitata asupra smaltului si retractiei tesutului gingival;
-utilizarea unei paste de dinti speciala pentru reducerea sensibilitatii.

In final, indiferent daca aveti nevoie de interventia unei specialist ori produse de igiena orala, cel mai important pas il reprezinta determinarea cauzei sensibilitatii dintilor de catre un specialist si apoi recomandarea unei solutii optime.

Simptome

Ambele tipuri de sensibilitate dentara manifesta o reactie puternica in contact cu caldura sau raceala. Principalele simptome sunt:
-dintii dumneavostra sunt sensibili la presiune, in mod repetat;
-un singur dinte manifesta o sensibilitate ridicata ceea ce poate indica o afectiune la nivelul pulpei dentare.
-sensibilitatea dintilor nu scade nici dupa utilizarea a doua saptamani consecutive a unei paste de dinti speciale, pentru dinti sensibili.
-apar dureri dentare ce dureaza mai mult de o ora. s
-gingia din jurul unui dinte sensibil isi schimba tonalitatea culorii.

Preventie
Sensibilitatea dentinara poate fi redusa si prevenita prin:
-o igiena orala corespunzatoare: o periere corecta a dintilor si utilizarea atei dentare;
-perierea trebuie sa se faca in jos si in sus si nu laterala;
-utilizarea unei periute cu perii moi sau foarte moi;
-utilizarea unei paste de dinti cu fluor sau a pastelor speciale pentru dinti sensibili;
-clatirea regulata cu apa de gura (de preferat a unei solutii neutre) ;
-tratarea problemelor privind inclestarea dintilor.

Sensibilitatea pulpei dentare poate fi controlata doar prin tratament al canalului radicular, in majoritatea cazurilor.

Daca discomfortul persista trebuie neaparat contactat un specialist. Exista cateva proceduri dentare care contibuie la reducerea sensibilitatii dentare:
-material adeziv sau de obturatie pentru a acoperi suprafetele radiculare expuse;
-lac fluorurat aplicat pe suprafata radiculara expusa;
-material de obturatie a dentinei aplicat pe suprafata radiculara expusa.

Cheia prevenirii sensibilitatii dintilor este reprezentata de impiedicarea retractiei gingivale. Aceasta se realizeaza in principal prin reducerea presiunii de periere asupra dintilor. Insa de multe ori obiceiurile populatiei privind perierea sunt eronate. Exista insa doua tipuri de periute speciale pentru a preveni aceasta problema: una dintre ele este o periuta electrica avansata ce are capcitatea de aindeparata tartrul si se opreste atunci cand se aplica o presiune prea mare asupra dintilor (Braun 3D Excel, Sonicare) , iar cealalta activeaza un semnal luminos atunci cand se exercita prea multa presiune asupra dintilor (Alert) . De asemenea prevenirea gingivitei si a altor afectiuni perodontale impreuna cu o igiena orala adecvata sunt cruciale in a impiedica retractia tesutului gingival. Utilizarea atei dentare este foarte importanta pentru a curata acele portiuni ce nu sunt accesibile periatului.

Tratament

Tratament al sensibilitatii dentinare:

Utilizarea unei ape de gura sau a unei paste de dinti cu fluor (recomandate de specialist, adecvat fiecarui caz) poate reduce din sensibilitatea dintilor intr-o anumita masura. Tratamentul unui specialist va include o curatare corespunzatoare a dintilor urmata de aplicarea unui lac fluorurat ce va intari dintii si va bloca micro-tuburile din alcatuirea dentinei. In cazul acuzarii unei sensibilitati extrem de ridicate se va folosi anestezia locala chiar si pentru curatarea dintilor.

Tratament al sensibilitatii pulpei dentinare:

Atunci cand aceasta sensibilitate se manifesta datorita unui material de obturatie din argint, aceasta problema se va rezolva de la sine, odata cu trecerea timpului sau poate fi remediata prin lustruirea plombei respective. Chiar si sensibilitatea dezvoltata datorita scrasnitului sau strangerii fortate a dintilor poate fi ameliorata prin tratament clinic. Doar in cazul in care terminatiile nervoase ale dintelui sunt afectate, singura optiune ar putea fi tratarea canalui radicular (tratament endodontic) .
In cazul in care retractia gingivala este cea care cauzeaza sensibilitatea crescuta, medicul specialist va utiliza un agent de legatura pentru a „sigila” dintele sensibil.

Un progres important in tratamentul sensibilitatii dintilor s-a facut prin realizarea unei paste de dinti cu clorura de sodiu, ce determina ca mineralele continute in saliva sa se crsitlaizeze si sa acopere porii expusi ai radacinilor dintilor astfel incat stimulii de temperatura sa nu aiba acces la nervul dintelui. Insa alimentele si bauturile bogate in acizi pot spori sensibilitatea dentara si sa lucreze impotriva actiunii pastei pentru dinti sensibili.

Candidoza bucala

Este o infectie produsa de fungi din genul Candida si este cea mai frecventa micoza a cavitatii bucale. Candida albicans este o ciuperca prezenta in cavitatea bucala, fiind nepatogena.

Exista insa anumite conditii care o transforma intr-un microorganism agresiv, si anume: excesul de antibiotice, diabetul, sarcina si utilizarea contraceptivelor, medicatia imunosupresoare, bolile endocrine, igiena bucala proasta, fumatul, protezele vechi neadaptate etc.

Formele cele mai frecvente de candidoza sunt la nivelul gingiei si mucoasei bucale si se manifesta prin durere la atingere, masticatie, contact cu alimente, fisuri la nivelul comisurilor bucale.

Leziunile pot fi de forme variate: atrofice – zone eritematoase de culoare rosie catifelata, presarate cu zone de eroziune, asociate cu usturime, arsura, uscaciunea gurii; hipertrofice – zone de culoare alb-sidefie, reliefate, care nu se indeparteaza prin stergere, localizate pe gingie, obraz, palat, fata dorsala a limbii.

Reactia alergica se manifesta prin modificarea de culoare a gingiei, ea devine rosie intens, volumul este crescut, sangereaza cu usurinta, frecvent este asociata cu afectarea limbii si buzelor (glosita si cheilita).

Cavitatea bucala este colonizata de o mare varietate de germeni, cei mai multi neagresivi, dar care pot deveni patogeni atunci cand reactivitatea organismului scade. De asemenea, o data cu alimentele, in cavitatea bucala pot patrunde microorganisme straine de flora bucala obisnuita, unele cu o virulenta deosebita (streptococul betahemolitic).

Desi acest tip de reactii apare mai frecvent la nivelul pielii, mucoasa bucala poate fi si ea sediul unor manifestari alergice. Astfel de reactii se intalnesc cel mai frecvent la medicamente: antimalarice, aspirina, barbiturice, codeine, saruri de aur, indometacin, oxacilina, penicilina, streptomicina, conservanti si stabilizatori ai medicamentelor; la alimente: produse din carne conservata, mezeluri, lapte praf, oua, zmeura, fragi, branzeturi fermentate, peste, moluste; la guma de mestecat; la unele componente din pastele de dinti sau apele de gura.

Fata de agresiunile germenilor, cavitatea bucala prezinta o serie de mecanisme de aparare, precum: saliva (bogata in substante active de inhibare a microorganismelor), integritatea mucoasei bucale, tesuturile limfoide bucale (amigdalele palatine si linguale), mecanismele imune din mucoasa.

Albirea dintilor-tratamente de albire

In estetica dentara, albirea dintilor nu mai este de mult o procedura dificila sau rara. Dimpotriva, chiar. Astazi, de la actori celebri si pana la oameni obisnuiti, toti vor sa aiba o dantura perfecta si apeleaza la serviciile stomatologului daca nu o pot obtine in mod natural.
In zilele noastre, exista pe piata o multitudine de sisteme destinate albirii dintilor - printre ele se numara pastele de dinti speciale, gelurile, benzile sau agentii de albire obtinuti direct de la dentist.
Albirea dintilor este in principiu recomandata persoanelor care au dinti sanatosi - care nu au fost deci supusi multor tratamente - si gingii fara probleme. Hipersensibilitatea dentinara si dintii cu fluoroze sunt contraindicatii ale albirii dentare.
Ea nu este recomandata nici pacientilor cu explozii carioase. "Candidatii" ideali sunt cei care vor sa scape de petele galbene de pe dantura. Cu toate acestea, procedura nu este indicata tuturor.
Metodele de albire

Pasta de dinti
In general, aproape toate pastele de dinti indeparteaza petele de la suprafata, datorita particulelor abrazive pe care le contin. Pastele special dedicate albirii au in componenta niste substante chimice cu efect de slefuire blanda, ce ofera o eficienta ridicata in curatarea danturii. Pastele de dinti insa nu pot ajuta decat la eliminarea petelor superficiale, ele neavand puterea de a actiona in profunzime, in lipsa unui agent de albire. Produsele profesionale de albire, pe care ti le poate recomanda stomatologul, contin peroxid de hidrogen (o substanta cu efect de albire) si ajuta la eliminarea petelor aflate atat la suprafata dintilor, cat si in profunzime. Trebuie sa stii ca pastele de dinti nu fac decat sa indeparteze coloratiile extrinseci ale dintilor. Spre deosebire de ele, albirea profesionala, executata in cabinetul medicului stomatolog, poate schimba culoarea danturii cu de la 3 la 8 nuante.

Benzile si gelurile de albire
Gelurile pentru dinti ce pot fi procurate din supermarket sau magazine de cosmetica au in componenta peroxid si se aplica folosind o periuta. In general, ele se folosesc de 2 ori pe zi, timp de 14 zile. Totusi, trebuie citite instructiunile inainte de utilizare, deoarece fiecare are particularitatile sale. Exista, insa, si o albire prin geluri pe care o realizeaza pacientul acasa. Gelurile respective sunt date de catre medic in functie de sensibilitatea pacientului (exista mai multe concentratii: 10-16-35%). Ele se aplica in gutiere (conformatoare de plastic realizate in laborator pt fiecare pacient). Cu ajutorul acestor gutiere gelul sta in contact strans cu smaltul si nici nu irita gingia pt ca excesul se indeparteaza foarte usor. Perioada de aplicare este de 5 zile pt fiecare arcada de la 1,5 ore pana la 6 ore, in functie de concentratie. Benzile pentru dinti sunt foarte subtiri si adesea invizibile, fiind acoperite cu un strat de gel pe baza de peroxid. Ele se aplica, in general, de cate 2 ori pe zi (timp de 30 de minute), pe o perioada de 14 zile.

Albirea dintilor realizata de catre stomatolog
In ceea ce priveste albirea danturii realizata in cabinetul stomatologic, ea este recomandata ca fiind cea mai eficienta, rapida si sigura metoda de curatare a petelor nedorite. In cazul acestei proceduri, produsul de albire se aplica direct pe dinti. El este aplicat cu ajutorul unei surse de caldura, de lumina sau de laser. Lumina si/sau caldura accelereaza efectul de albire. Rezutatele se pot observa in maximum 60 de minute de la efectuarea tratamentului.
Prin folosirea luminii polarizate, este indeajuns o singura sedinta pentru rezultate foarte bune. Singura metoda care ofera o finalitate multumitoare chiar dupa prima sesiune de tratament este laserul. Cat timp dureaza efectele albirii? Poate sperai ca albirea sa fie permanenta - nu este asa, din pacate.

Iar pentru persoanele care isi "expun" dintii fumatului excesiv sau atacului unor alimente sau bauturi ce cauzeaza pete (precum Coca-Cola, Pepsi, cafea), rezultatele incep sa paleasca in aproximativ 6-9 luni dupa tratament. In cazul celor care se feresc de acesti dusmani ai danturii, albirea poate fi pastrata timp de 12-18 luni. Gradul de albire variaza, in mod evident, de la individ la individ - fiind conditionat de factori ca starea danturii, natura petei, tipul de sistem folosit la albire si timpul in care acest sistem a actionat.

Aftele bucale (Ulcerele bucale sau stomatita aftoasa)

Zilele trecute, avand o discutie telefonica cu un amic, mi-a spus ca i-a aparut o afta la nivelul cavitatii bucale…si intrebarea era:”oare de la ce?”…sa fie de la senzatia de sete nepotolita?sau de la vant?Nu!!…in cele ce urmeaza veti afla totul despre aceste leziuni.
Aftele bucale sunt ulcere superficiale sau profunde care pot apare oriunde pe mucoasa cavitatii bucale. Sunt cele mai intalnite tipuri de ulcere bucale. Cel putin una din 5 persoane dezvolta afte bucale intr-un anumit stadiu al vietii. Femeile sunt afectate mai frecvent decit barbatii. Aftele apar de obicei intre virstele de 10 si 40 de ani. Au un caracter recurent. Perioada de remisiune intre aparitia aftelor poate fi de zile, saptamini, luni sau ani. Aftele vor apare din ce in ce mai rar la varsta adulta.

Aftele se regasesc de obicei pe zonele mobile ale cavitatii bucale, cum ar fi limba sau fata interna a buzelor si obrajilor si la baza gingiilor. Ulcerul incepe ca o umflatura mica rosie si sensibila care da senzatia de arsura pentru intervalul de o zi. Aftele rupte sunt acoperite cu o membrana galbena sau alba si marginite de un halou rosu. In general aceste afte se vindeca in doua saptamani fara cicatrice. Febra este rara iar aftele sunt rar asociate cu alte boli. De obicei o persoana prezinta o singura afta sau citeva in acelasi timp.
Majoritatea persoanelor experimenteaza prima afta in jurul virstei de 10-20 de ani. Copii sub 2 ani pot dezvolta de asemeni conditia patologica. Frecventa recurentei aftelor variaza considerabil. Unele persoane prezinta doar una sau doua episoade pe an, in timp ce altele prezinta serii continue de afte.

Cauza aftelor nu este bine cunoscuta si se presupune a fi multifactoriala. Nu sunt datorate unei bacterii sau unui virus, desi alergia la un anumit tip de bacterie care se gaseste in cavitatea bucala le poate declansa. Pot fi manifestarea unei reactii alergice la anumite alimente. Studiile arata ca aftele pot fi determinate de un sistem imun deficitar care utilizeaza proprii anticorpi pentru a distruge celulele mucoasei bucale. Lipsa unor vitamine si micorelemente poate determina aparitia aftelor. Stressul emotional si trauma locala sau lezarea mucoasei prin periaj, proteze dentare sau alimente fierbinti, fumatul pot toate fi factori predispozanti pentru aparitia aftelor. Alte cauze posibile pentru aftele bucale includ bolile autoimune, perioada menstruatiei.

Nu este nevoie de tratament pentru afetele bucale. Nu exista tratament care sa le previna aparitia sau recurenta. Se pot adopta doar masuri generale care sa includa evitarea alimentelor sarate, care sa irite, evitarea atingerii aftelor cu bauturi sau alimente prin masticatia unilaterala, eliminarea cauzelor posibile care pot sa determine aftele (periajul puternic, aparatele dentare, alimentele fierbinti) . Se pot aplica topice sau spalaturi bucale cu clorhexidina pentru a ameliora durerea si care sa ajute ulcerele sa se vindece mai repede. Pastele cu steroizi pot ameliora durerea si imflamatia. Topicele trebuie aplicate zilnic direct pe afta pentru a reduce iritatia prin alimentatie si periaj.


Patogenia aftelor bucale

Etiologia aftelor nu este clara. Acestea pot fi manifestarea unor boli de etiologii diferite. Aftele nu par a fi infectioase, contagioase sau transmise sexual. Mecanismele imune par a juca un rol la persoanele predispuse genetic.

CE ESTE CARIA DENTARA SI CUM PUTEM PREVENI APARITIA EI

Caria dentara este cea mai frecventa afectiune a dintilor , aparitia ei fiind determinata de trei factori si anume:
- flora microbiana - Streptococcus mutans a fost indicat drept bacteria cariogena primara si, in acelasi timp, s-a demonstrat posibilitatea transmiterii bolii carioase prin contaminarea cu acest germen intre oameni.

- alimentatia - cercetarile stiintifice au demonstrat ca hidrati de carbon (glucidele) sint singurii factori cariogeni. Adica “zaharul” este principalul vinovat de aparitia cariei dentare, deoarece produca mari cantitati de acid. Lipidele si proteinele a-au dovedit a fi lipsite de nocivitate. Asadar, incercati sa reduceti consumul de zahar din alimentatia copilului, mai ales cel sub forma de dulciuri (bomboane, caramele, fondante, prajituri etc). Mierea este mai putin nociva si poate fi inlocuita cu zaharul din ceai..

- - calitatea dintilor - calitatea structurilor dentare este rezultatul componentei genetice, modificata de totalul influentelor din perioada de formare (dinte care nutritia joaca un rol foarte important).Este important ca mamica insarcinata sa aiba tratate toata afectiunile stomatologice pentru a evita o infectie in timpul sarcinii care poate afecta si copilul.

In concluzie caria dentara este un proces ireversibil care evolueaza permanent si netratata la timp poate duce la pierderea dintilor de pe arcada!!
Alimentatia are un rol esential in asigurarea sanatatii dintilor. Copiii sunt cei mai mari consumatori de dulciuri si de aceea pe perioada dezvoltarii danturii consumul excesiv de dulciuri ii predispune la aparitia cariilor dentare.
Ajuta-ti copilul sa-si mentina o dantura sanatoasa, iar asta o poti face printr-o alimentatie echilibrata si o igiena bucala corecta.

Ce inseamna o igiena orala corecta pentru prevenirea aparitiei cariilor dentare?

Simplu, iata ce trebuie sa faci.:

- la copii sub 6 luni este bine sa le spalam gingiile cu un tifon steril umezit in apa (chiar daca nu au nici un dintisor in gura)
- spala-te pe dinti de cel putin 2 ori pe zi – recomand periutele din par natural, cu capatul rotunjit si mai mic pentru a putea peria corect toti dintii. Periuta se inlocuieste o data la 3 luni.
- cel mai important , nu uita sa te speli pe dinti inainte de culcare. Se periaza toate suprafetele dintilor dar si limba.
- pasta de dinti – contine fluor si factori de albire, astfel dintii tai vor fi mai sanatosi si mai albi.Fluorul protejeaza smaltul si previne formarea tartrului.
- apa de gura – indeparteaza resturile alimentare, au efect antibacterian si iti improspateaza respiratia. La copii nu se foloseste apa de gura ce contine alcool. Exista ape de gura speciale pentru copii.

Cum ne spalam pe dinti?

Parintii si copiii sunt tematori cand e vorba sa mearga la stomatolog!Pentru o dantura sanatoasa si un zambet frumos trebuie sa stim cum sa ne ingrijim dintii inca de mici chiar daca sunt de lapte.Pentru ca orice afectiune a dintilor temporari are repercursiuni asupra dintilor definitivi.De ce sa il chinui ducandu-l la stomatolog cand oricum isi va schimba dintii,ganditi voi.
Fireasca atitudine,dar gresita.Incercati sa aveti grija de dantura copilului inca din primele luni de viata.Chiar daca nu are niciun dintisor in gura trebuie sa stiti ca e important sa ii spalati gingia dupa ultima masa.Incercati cu un tifon sau cu un servetel umed sa stergeti gingiile bebelusului.
Odata cu aparitia primului dinte in gura trebuie sa invatam copilul si sa il obisnuim sa se spele corect pe dinti.Cand va incepe singur periajul va sti cum sa o faca.Iata mai jos pasii si timpii necesari pentru un periaj corect:Cavitatea bucala este impartita in patru zone.Imaginati-va doua axe care delimiteaza geometric cele patru zone:dreapta sus,stanga sus,dreapta jos,stanga jos.Pasii si timpii necesari unui periaj corect sunt:
Timpul 1:(dreapta jos)-partea interioara,se fac miscari de jos in sus
(stanga jos)-partea de deasupra-miscari du-te-vino pe suprafata dintilor si miscari de jos in sus.
Timpul 2:(dreapta sus)-partea interioara sau palatinala-miscari de sus in jos
(stanga sus)-partea de deasupra-miscari de du-te-vino
-partea exterioara-miscari de sus in jos
Timpul 3:-partea frontala jos-miscari de jos in sus in axul dintilor
-partea frontala sus-miscari de sus in jos in axul dintilor
Timpul 4:-cu dintii stransi tinand manerul periutei spre stanga se face periajul spre dreapta cu miscari verticale,tinand manerul periutei spre dreapta se face periajul spre stanga tot cu miscari verticale.
TOATE MISCARILE DE LA FIECARE TIMP SE FAC DE CATE 10 ORI.